CONCERTUL DE INAUGURARE AL FESTIVITĂȚILOR MUZICALE DE LA NOVI SAD, EDIȚIA A 41-a 2021 – ORCHESTRA SIMFONICĂ VOIVODINEANĂ
Un concert de încântare maximă a inaugurat, joi 21 octombrie curent la Sinagoga, ediția a 41-a a NOMUS-ului, Festivităților muzicale de la Novi Sad cu concursul violonistului Roman Simović și a Oorchestrei simfonice voivodinene. Dirijor Alexandar Marković. În program au figurat Concertul pentru vioară și orchestră nr. 1, în Re major, opus 19 de Serghei Prokofiev (1891-1953) și Poemul simfonic opus 40 ”O viață de erou” de Richard Strauss (1864-1949). Contemporan cu Debussy și Schonberg, cu Skriabin și Stravinski, cu Enescu și Bartok, cu Varese și Messian, Prokofiev este o personalitate copleșitoare, originală, cu o imaginație nemărginită. Figura marcantă a muzicii ruse moderne, Prokofiev valorifică formele clasice. Rareori apelează la citatul folcloric, spiritul național reieșind din inflexiunile melodico-ritmice și armonizarea modală, chiar arhaică. În universul tonal găsim armonii șocante, disonante și înscrise cu crochiuri cromatice postromantice și structuri politonale. Însușirile principale ale muzicii lui Prokofiev sunt: forma de bază bine conturată, o concizie rară, teme clar reliefate și caracteristice, ritm incisiv, viu.
Creația lui Prokofiev ilustrează o fericită îmbinare a tradțtiei cu inovația. El a îmbogățit muzica modernă cu mari și valoroase lucrări de la simfonii, concerte, cvartete, sonate, la opere și balete. Compozițiile sale au șocat contemporanii prin dinamismul ritmic și melodica neconvențională, înveșmântată cu armonii pătrunzătoare, contraste puternice, caractere diverse și foarte puternic conturate. Fire iscoditoare, și-a împrospătat necontenit limbajul, fără a refuza formele muzicale uzuale. A apelat și la izvorul folcloric, pe care l-a integrat organic în propria gândire artistică.
De la începutul carierei sale Prokofiev și-a bazat crezul artistic pe continuă înnoire: „Am căutat mereu un limbaj original, detest imitația și procedeele deja folosite. Nu pot să mă ascund sub masca altuia. Vreau să fiu eu însumi”. Ţelul său suprem fiind libertatea absolută în alegerea elementelor de exprimare muzicală. Estetica sa muzicală prezintă variate aspecte ce trădează o forță creatoare deosebită. Prokofiev este înainte de toate un simfonist, creația lui simfonică și concertantă cuprinzând 8 simfonii, 5 concerte pentru pian si orchestră, 2 concerte pentru vioară și orchestră, un concert pentru violoncel și orchestră, suite, poeme, uverturi, divertismente.
Exoticul violonist Roman Simović ne-a purtat în frumoasa lume muzicală a lui Prokofiev, în sonoritatea Concertului nr 1 în Re major opus 19, cu o manieră deosebit de grijulie. Fără răsturnări tehnice, dar solicitând solistului virtuozitate, disponibilitate, flexibilitate. Poate unele părți au sunat mai familiar, fiind deja cunoscute. E și ceva adevăr în asta. Exact în aceeași perioadă, Prokofiev compune muzica baletului ”Romeo și Julieta”. Nu reîntâlnim fragmente, dar simțim similarități în stil și note cheie. Prima mișcare începe direct solistic, cu tema principală, în cheie meditativă și, ca urmare, se intră în dialog cu violoncelul și basul, întotdeauna atât de frumos și natural. Pasajele de virtuozitate ce urmează sunt împletite cu modulațiile orchestrale și conversații inefabile cu fagotul, flautul, violocelul, contrabasul. Muzicalitatea lucrării e explicată de teme și, evident, de felul cum a fost scrisă. Pornește de la muzica tradițională rusească și ajunge la teme cu arome spaniole. Interpretarea pe măsură. Roman este oricum un violonist strălucitor, iar înțelegerea cu orchestra a fost perfectă. Fără să îndepărteze nimic din substanța opusului, Simović a consimțit pe ceea ce l-a făcut pe el celebru, o deosebită variabilitate coloristică și timbrală. Iar orchestra a intrat în jocul său completându-se reciproc și de minune.
Cele trei mișcări: Andantino, Scherzo Vivacissimo și Moderato – Allegro moderato au fost succedate liniștit, neagitat, foarte corect. Dirijorul Aleksandar Marković a reglat mișcarea, ritmul, tonalitatea; dânsul a fost persoana care a condus execuția compoziției muzicale, urmărind redarea exactă și expresiv-artistică a partiturii.
În programul de miercuri ne-m aplecat atenția și asupra unui mare compozitor german, pianist, violonist și dirijor, strălucit reprezentant al epocii romantice târzii și al zorilor celei moderne. Este vorba de Richard Strauss, descris de mulți ca urmașul demn, din punct de vedere muzical, firește, al lui Richard Wagner si Franz Liszt.
Producția compozițională a lui Strauss a început în 1870, când avea doar șase ani, și a durat până la moartea sa aproape optzeci de ani mai târziu. În timp ce lucrările sale cuprind aproape fiecare tip de formă compozițională clasică, Strauss a obținut cel mai mare succes cu poeme simfonice și opere.
Poemul simfonic opus 40 „O Viaţă de erou”, pe care l-am ascultat este o lucrare în care Richard Strauss „se descrie ca om şi ca muzician”. Este o lucrare autobiografică, dar este şi biografia oricărei personalităţi creatoare din aceea vreme, căci poemul oglindeşte epoca. Începutul este un prolog în care îl descrie pe erou, falnic şi viguros, după care în secţiunea a doua îşi descrie duşmanii, potrivnicii şi criticii. Îi caricaturizează folosind o muzică stridentă, searbădă, plină de cromatisme. Facem apoi cunoştinţă cu Pauline, soţia lui iubitoare, galeşă şi delicată, dar şi foarte capricioasă şi cicălitoare, pe care o personifică printr-un mare solo de vioară, unul din cele mai dificile din literatura simfonică”, pe care a redat-o. Solo-ul a fost susţinut maestros tot de Roman Simović.
O mențiune specială pentru, violonistul Simović care a condus prin exemplu, în calitate de concert maistru, toată simfonia. În mod cert, entuziasmul lui a inspirat.Am observat cu încântare cum colegi interpreții, membri ai orchestrei se lăsau nu doar purtați de el și de dirijor, dar și cum îl admirau în solo-urile de vioară din poemul lui Straus. Aleksandar Marković a luat în stăpânire partitura, în care alămurile duc greul în cea mai mare parte, și a condus ferm până la sfârșitul unei seri reușite.
Nici că se putea închipui o seară mai delectabilă, mai împlinită de artă muzicală ca seara deschiderii Festivităților de anul acesta. Nu ne puteam decide ce ne-a fermecat mai mult muzica, ca atare a lui Prokofiev și a lui Strauss, sau interpretarea cu mult entuziasm și dăruire totală a artiștilor muzicali, a solistului Roman Simović, a membrilor orchestrei simfonice și a maestrului dirijor Aleksandar Marković.
Semnează Ileana Ocolișan Baba