TRADIȚIONALUL CONCERT DE GALĂ DE REVELION AL ORCHESTREI SIMFONICE VOIVODINENE
Concertul de gală de Revelion susținut de Orchestra Simfonică Voivodineană, devenit deja tradițional, și anul acesta a bucurat melomanii din Novi Sad cu clipe deosebite. Pe scena mare „Jovan Đorđević” a Teatrului Național Sârb de la Novi Sad și-au dat concursul și violonistul Maxim Vengerov, unul dintre cei mai străluciți instrumentiști ai zilelor noastre și tânărul artist muzical Gabriel Bebeșelea, dirijorul șef al Orchestrei Filarmonice „George Enescu” de la București, România.
În acea seară de 28 decembrie 2023 am ascultat Poemul simfonic Finlandia și Concertul pentru vioară și orchestră în re minor opus 47 de Jean Sibelius (1865-1957) și Suita din Ajunul Crăciunului de Nikolaj Rimski Korsakov (1844-1908), un program, zic eu, dificil și pretențios.
Compozitorul Jean Sibelius face parte din perioada romantismului târziu, a cărui muzică a avut un rol covârșitor în formarea identității naționale finlandeze. Opera sa creativă este bogată, plină de sentimente patriotice, întrețesute într-un mod propriu în tezaurul muzicii contemporane. Îndrăgostit la nesfârșit de țara sa, a cărei cultură tradițională o idealizează în felul său, acest gigant al muzicii finlandeze își arată mai puternic motivele specifice, în poemele simfonice și în simfoniile sale, mai mult decât un răspuns colorat la celebra epopee Kalevala. O paletă tonală deosebită, care stăpânită de culori sumbre, întunecate, cu un ritm plin de neliniște dramatică, cu melodii de un suflu larg și cu un dinamism puternic, impregnate cu un subton arhaic, nu citate folclorice, precum și influența lui Borodin, Grieg şi nu în ultimul rând Ceaikovski, constituie caracteristicile muzicii orchestrale a lui Sibelius, în care poemul simfonic Finlandia ocupă un loc aparte. Această lucrare descrie nașterea sentimentului național în Finlanda, trezirea la artă, cultura populară, progresul său material și legendele sale.
Scrisă în anul 1899, compoziția emană o dragoste profundă pentru patrie și o revoltă indignată împotriva țarismului rus asupra Finlandei ocupate, care i-a limitat valorile naționale tradiționale și libertatea. Interpretat sub denumirea neutră de emprompti, acest poem simfonic și-a primit numele de Finlandia abia după relaxarea presiunii rusești (1905), rămânând un imn specific poporului finlandez.
Membri Orchestrei Simfonice Voivodinene, sub mâna sigură a dirijorului Gabriel Bebeșelea au respectat cu strictețe partitura, exprimând sugestiv pitorescul curs muzical, de la o introducere întunecată, urmată de un episod coral potolit, cu salve strălucitoare de trompetă, ritmuri de marș și figuri, imagini agitate interpretate de compartimentul de coarde până la melodii cu răsunet din folclor și jubilații puternice, transformate în cele din urmă într-un imn somptuos de o profundă sonoritate nordică.
Dirijorul Gabriel Bebeșelea a mărturisit pentru Radioteleviziunea Voivodinei, că a fost încântat de invitația directorului Orchestrei Simfonice Voivodinene, Roman Bugar și pentru faptul că a avut ocazia să vorbească românește.
– Sunt bucuros, că am descoperit o orchestră nouă și niște muzicieni deschiși pentru a găsi muzici noi și pentru a descoperi sonorități elegante și rafinate. Cel mai important e că limbajul universal e muzica care ne-a legat pe toți. Cel mai interesant aspect a fost că solistul Vengerov este o legendă vie, face parte din istoria muzicii, unul dintre cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor și să ai ocazia să concertezi cu acest muzician e de fiecare dată o lecție nouă, o lecție de viață, a spus maestrul Bebeșelea.
– Finlandia este o uvertură de Sibelius care se bazează în prima parte pe o presiune a poporului finlandez după aceea pe victoria lui, de fapt, este un imn neoficial al Finlandei o lucrare de o forță inimaginabilă care transmite foarte multe emoții către public, după care urmează o lucrare tot de Sibelius Concertul pentru vioară cu absolut fantasticul Maxim Vengerov. Modul în care acesta tratează concertul e de o profunzime absolut debordantă, trăită cu mare intensitate. O expresivitate dusă la extrem și de o emoție foarte puternică, a mai adăugat dirijorul Gabriel Bebeșelea.
Creația lui Sibelius este dominată categoric de genul simfonic – și iată că singurul său concert are ca solist chiar instrumentul pe care compozitorul l-a iubit atât de mult. Poate cel mai dificil concert pentru vioară scris până la acel moment, în esență el este un adevărat vehicul pentru etalarea veleităților, ambițiilor solistului.
Partea întâi aduce o modificare a obișnuitei forme de sonată, cu accent pe discursul expozitiv ce etalează trei teme și cu o amplă cadență de mare virtuozitate ce înlocuiește dezvoltarea. Partea a doua, de o cantabilitate cvasi, sau aproape vocală, reunește lirismul pronunțat și caracterul sumbru, tumultuos. Partea a treia, un rondo stilizat, aduce accente de dans popular împletite cu note întunecate, acestea din urmă prezente, de altfel, în întregul concert.
O capodoperă a lui Sibelius care astăzi se află printre lucrările de referință ale literaturii concertante pentru vioară. Romantic în fond, nordic în idiom, în creație, Sibelius inserează întotdeauna o anume nostalgie tipic scandinavă și un colorit ca de toamnă târzie sau chiar de iarnă înghețată.
Maxim Vengherov a cântat cu sensibilitate melodică fluentă și tehnică strălucitoare. Are toate atuurile: sensibilitate marcantă, duioșie a sunetului și o paletă coloristică și dinamică imensă.
Interpretarea desăvrșită a acestei lucrări s-a datorit, deopotrivă marelui violonist Maxim Vengherov, a membrilor Orchestrei Simfonice Voivodinene și a coordonatotului, a dirijorului Gabriel Bebeșelea.
La doar 33 de ani, Gabriel Bebeșelea este deja considerat de către specialiștii din întreaga lume drept unul dintre cei mai talentați dirijori născuți în România în ultimele decenii. A câștigat numeroase concursuri internaționale, printre care și o bursă la celebra Royal Concertgebow din Amsterdam. Atunci când a fost numit dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu” de la București, a fost paralel dirijorul principal la Filarmonica de Stat „Transilvania” de la Cluj-Napoca. Cariera sa a început să strălucească încă din anul 2011, când a fost numit dirijor principal al Operei din Iași, devenind cel mai tânăr șef de orchestră într-o astfel de postură din România. A dirijat importante orchestre, precum Rundfunk Sinfonieorchester Berlin, Barcelona Symphony Orchestra (OBC), Orchestre National du Capitole de Toulouse, Filarmonica Arturo Toscanini, Orchestra Națională Filarmonică Rusă, Singapore Symphony Orchestra etc. În România a obținut titlul de doctor în muzică la vârsta de 31 de ani, cu summa cum laude. Locuiește la Viena, dar vrea să dea înapoi României din ceea ce a învățat el peste hotare.*
*Date luate din textul semnat de Alexandra Tănăsescu
În partea a doua am ascultat Suita din Ajunul Crăciunului, inspirată din celebrul volum de povestiri semnat de Gogol – „Serile în cătunul de lângă Dikanka” – opera în patru acte de Nikolaj Rimski-Korsakov și intitulată „Ajun de Crăciun”.
Crăciunul într-un sat ucrainean este decorul în care se petrece o poveste de dragoste presărată cu elemente fantastice: fierarul satului – Valuka – este nefericit în dragostea ce i-o poartă Oksanei, fiica unui moșier, care îi promite că se va căsători cu el doar dacă îi aduce pantofii auriți ai țarinei (soției țarului). Disperat, fierarul face un pact cu diavolul pentru a îndeplini dorința iubitei. Este de fapt o sonoritate înțesată de foarte multă muzică tradițională de Crăciun după cum o vedea Korsakov la începutul sec. XX, redată plastic și sugestiv de Orchestra Simfoncă voivodineană la pupitrul dirijoral cu înzestratul muzician, Gabriel Bebeșelea.
Surpriza serii, pentru că tot e vorba de Crăciun, Anul Nou, a fost Valsul florilor din baletul Spărgătorul de nuci de Ceaikovski
Programul de revelion a fost destinat unui public care vine pentru un concert de Anul nou, dar acesta a fost un altfel de concert decât cu valsuri, polci cum se cântă la Viena. De data aceasta a fost vorba de o muzică foarte înaltă, superioară și foarte emoțională.
Oaspeții dragi, violonistul Maxim Vengherov și dirijorul Gabriel Bebeșelea au contribuit la atmosfera festivă care a dominat pe tot parcursul concertului de sărbătorire a încheierii unui an parcurs cu succes.
Aplauze înflăcărate și exclamații de „bravo” au însoțit prezentarea instrumentistului Maxim Vengerov, unul dintre cei mai influenți violoniști de renume mondial, apoi măestria dirijorului român Gabriel Bebeșelea și nu în ultimul rând Orchestra Simfonică Voivodineană care, ca de obicei, a înfățișat publicului o interpretare de zile mari.
În pauză, publicul a închinat un păhărel de vin spumos, șampanie din diferitele sortimente de vinuri gustoase ale cramei „Fruškogorski Vinogradi” de la Banoštor.
Concertul a fost realizat sub auspiciile Secretariatului Provincial pentru Cultură, Informare Publică și Relații cu Comunitățile Religioase și al Municipiului Novi Sad.
Semnează Ileana Ocolișan Baba
Foto Ionuț Macri