UN NOU CONCERT EXTRAORDINAR AL ORCHESTREI SIMFONICE VOIVODINENE PE TIMP DE PANDEMIE
Anotimpurile – O povesteMuzicală de la Baroc la Tango
Vineri, 12 martie curent, la Sinagoga din Novi Sad, membri Orchestrei de coarde din cadrul Orchestrei Simfonice Voivodinene, ne-au ajutat să pătrundem cu ajutorul muzicii, în miracolul sonorității celor patru anotimpuri, două înșiruiri de piese instrumentale semnate de cei doi compozitori Antonio Vivaldi, respectiv Astor Piazzolla.
Două lucrări ce poartăacelași titlu, compuse de doi autori celebri, dar stilistic și temporal complet diferiți și îndepărtați.Probabil că nu există nici o persoană care să nu fi auzit vreodată, cel puțin despre unul dintre cele patru concerte pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi: Primăvara, Vara, Toamna sau Iarna. Primăvara care evocă serile clare, Vara cu arșița soarelui în amiaza mare, Toamna cu o agitare violentă a cerului și Iarna cu nămeții ei de zăpadă.
De asemenea, foarte populară este și lucrarea ”Anotimpurile de la Buenos Aires” de Astor Piazzolla, în aranjamentul pentru vioară și orchestră de coarde a compozitorului rus L. Desjatnikov. Această seară muzicală unică a mai marcat și aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Astor Piazzolla, unul dintre cei mai influenți compozitori și interpreți argentinieni la bandoneon (acordeon mic).
Nu este vorba despre o competiţie muzicală între cele două lucrări, pentru că Piazzolla nu a compus anotimpurile ca o replică la cele de Vivaldi. A compusseparatfiecareanotimpîndiferiţiani, unindu-le mult mai târziu. Ascultândlucrarea, se desluşește nu numaimareaperioadă de timp ce-l despartepe Piazzolla de Vivaldi, dar se simteşispiritulmuziciilatino-americane, iubireadulcedintangourileargentiniene, dar şiaccentele dure ale pasiuniinestăvilite.
Vivaldi este cel mai important reprezentant al baroculuimuzicalvenețian. Dăruitcu un auzrarîntâlnit, italianuleste un virtuozimpetuosși, înacelaștimp, unuldintreprimiidirijoridinistorie, Se dedicăgăsiriiunornoicombinațiiritmiceșiarmonice, a uneialăturărisurprinzătoare de instrumente, aducândînorchestră instrumente precumfagotul, violoncelul, oboiulsauflautul, dar șimandolinasau trompeta. Seriacelorpatru concerte inspirate de anotimpuri este cea care impuneînlumeamuzicii o formămult mai scurtădecâtceaclasică a concertuluicusolist, îndoartreimișcărisimetrice. Anotimpurile fac parte dintr-un set mai mare, de 12 concerte, denumite „Il cimentodell’armonia e dell’inventione” sau “Concursuldintrearmonieşiinvenţie”. La data la care a compusAnotimpurile, Vivaldi avea 45 de ani, ultimeledouădeceniișijumătatededicându-le compoziției, vioriișipredăriiarteimuzicale la un orfelinatdinVeneția.
Antonio Vivaldi, care a îmbrățișatpreoția de tânăr, a fostsupranumit, înepocă, PreotulRoșu, datorităculoriipărului. O suferință care-l consuma, încet-încet l-a făcutsă se îndepărteze de cariera ecleziasticășisăcălătorească, casolistșicompozitor la Roma – unde a cântatinclusivînfațaPapei, cel mai probabil la Darmstadt șiDresda, la Amsterdam, Florența, Praga și, înceledinurmă, la Viena. Bolnavșipărăsit de rude șiprieteni, moareîncapitalaimperială.
Cele patru anotimpuri este un grup de patru concerte pentru vioară ale compozitorului italian Antonio Vivaldi, fiecare dintre acestea conferind expresie muzicală unui anotimp al anului. Cele patru anotimpuri este cea mai cunoscută dintre operele lui Vivaldi. Deși trei dintre concerte sunt complet originale, primul, „Primăvara”, împrumută modele dintr-o sinfonie în primul act al operei contemporane a lui Vivaldi Il Giustino. Au fost o revoluție în concepția muzicală: în ele Vivaldi reprezenta pâraie curgătoare, păsări cântătoare (de diferite specii, fiecare caracterizată în mod specific), un păstor și câinele său care latră, muște zumzăitoare, furtuni, dansatori beți, petreceri de vânătoare atât de la vânători, cât și de la vânătoare, punctul de vedere al prăzii, peisajele înghețate și focurile calde de iarnă. Neobișnuit pentru perioadă, Vivaldi a publicat concertele cu sonete însoțitoare (probabil scrise chiar de compozitor) care au elucidat ce a fost menit să evoce în spiritul fiecărui sezon. Prin urmare, concertele reprezintă unul dintre cele mai vechi și mai detaliate exemple ale ceea ce s-ar numi muzică cu program – cu alte cuvinte, muzică cu element narativ. Vivaldi s-a chinuit foarte mult să-și raporteze muzica la textele poeziilor, traducând direct liniile poetice în muzica de pe pagină. De exemplu, în secțiunea din mijloc a „Primăverii”, când dorm capierul, câinele său care latră poate fi auzit în secțiunea de viola. Muzicaesteînaltăparteevocatoaresimilarăaltorsunetenaturale. Vivaldi a împărțitfiecare concert întreimișcări (rapid-lent-rapid) și, la fel, fiecaresonetlegatîntreisectiuni.
La rândul său, Astor Pantaleon Piazzola, născut în martie 1921 la Mar del Plata, Argentina, muzician, compozitor și virtuoz al bandoneonului, are o trăsătură comună cu Vivaldi: este și el un revoluționar al muzicii, creând ceea ce se numește Tango Nuevo, o replică a tangoului tradițional argentinian. Seria Cuatro Estaciones Porteñas, adică Cele patru anotimpuri din Buenos Aires sunt compoziții de tango, inițial concepute și tratate diferit, chiar dacă, din când în când, autorul le interpretează împreună. Cele patru lucrări sunt: Verano Porteño (Buenos Aires Vara) – scrisă în 1965, Invierno Porteño (Buenos Aires Iarna) – 1969, Primavera Porteño (Buenos Aires Primăvara) – 1970 și Otoño Porteño (Buenos Aires Toamna) – scrisă în același an.
Invitat special al serii a fost solistul și dirijorul de renume mondial Gordan Nikolić. Reprezentant al generației mai tinere de violoniști, cu o bogată activitate interpretativă ca solist și membru în diferite ansambluri camerale, Gordan Nikolić s-a aflat în dublă postură, în compania Orchestrei de coarde voivodinene – de dirijor și de solist, propunând publicului un repertoriu interesant, un fascinant dialog stilistic Cele Patru Anotimpuri semnat de Antonio Vivaldi și Astor Piazzolla.
Gordan Nikolić a fost concertmaistru al Orchestrei simfonice din Londra timp de aproape 20 de ani, după ce a renunțat în octombrie 2017 pentru a se concentra pe prezentarea solistică și dirijat.
Născut într-o familie iubitoare de muzică, Gordan Nikolić a început să cânte la vioară la vârsta de șapte ani. A studiat la Conservatorul de muzicădinBasel, Elveția, cuJean-Jacques Kantorow. De asemenea a urmatcursurișicu Walter Levin, WytoldLutoslavsky, György Kurtág, Hans Werner Henze etc., îndreptându-șitot mai multinteresulpentrumuzicacontemporană.
Încalitate de violonist, Gordan Nikolić a participatși a fostpremiat la numeroaseconcursuri: ”Paganini”de la Genova, Italia, ”Vaclav Hummel”de la Zagrebșialtele. În 1989 a devenitconcertmaistru al ”Orchestre d’Auvergne”, funcțiepe care a ocupat-o pânăînanul 1999.
Între anii 2006-2011 a fostdirectormuzical al Orchestrei de cameră ”GudačiSvetogĐorđa” dinBelgrad,
Gordan Nikolić își împărtășește experiența dirijând multe orchestre, printre care amintim Orchestra Nacională a Spaniei, Orchestra operei din Madrid, Orchestra Națională ”Ile de France”, ”London Symphony Orchestra”, Orchestra de cameră din Geneva, Orchestra de cameră din Austria, Orchestra Simfonică Radio din Slovenija…
În lucrarea lui Vivaldi, compusă în anul 1725, apare pentru prima dată conceptul de muzică programatică, iar până la Piazzola, în anul 1965, când va scrie Cuatro Estaciones Porteñas, mulți compozitori vor scrie programatic, în special cei romantici. Tocmai de aceea, propunerea acestui concert este deosebit de interesantă, o antiteză a epocilor, clasic versus contemporan, a stilurilor și modalității de abordare a temelor muzicale, a strategiei de dezvoltare a ideilor și a orchestrației, o provocare de stil și tehnică pentru interpreți.
Publicul aflat în sală a apreciat interpretarea oferită acestor opusuri de către muzicienii, membri Orchestrei de coarde Voivodinene, iar Gordan Nikolić s-a ridicat la nivelul reputației sale. Au fost minunat puse în valoare pasajele de virtuozitate ce descriau revenirea la viață a naturii sau cântecul păsărilor, care au contrastat puternic cu cele de reverie, sau descrierea înghețului, practic un dublu contrast, dacă luăm în calcul viziunea atât de diferită a celor doi compozitori. O frumoasă lecție de istoria muzicii, o reală expunere de tehnică instrumentală și talent din partea celor aflați pe scenă.
Proiect ambițios al Orchestrei de coarde Voivodinene fiind creat din dorința de a oferi marelui public posibilitatea de a intra in contact cu muzica de calitate. Membrii acestei orchestre sunt valoroși artiști instrumentiști. Misiunea, fără doar și poate este promovarea excelenței în muzică și atragerea tinerilor către sălile de concert.
Prin acest proiect s-a dorit fidelizarea unui public cât mai divers. Considerăm temerară această inițiativă întru valorificarea patrimoniului cultural național și internațional.
O seară muzicală în care Orchestra de cameră de pe lângă Orchestra Simfonică voivodineană a prezentat modalitatea prin care Antonio Lucio Vivaldi şi Astor Piazzolla, la un interval de 240 de ani, au descris prin muzică, sonor, cele patru anotimpuri ale anului.
Semnează Ileana Ocolișan Baba