A PLECAT SUBITSPRE AȘTRII MARINARUL PANONIAN ĐORĐE BALAŠEVIĆ
Uneori nu există cuvinte destule pentru a putea să exprimi o durere pricinuită de pierderea unui om puternic şi valoros, pe care l-ai cunoscut şi te-a încântat cu talentul, grija, frumuseţea şi bunătatea sa. Đorđe Balašević, cunoscut artist muzical, interpret, compozitor, poet, va rămâne în gândurile noastre un suflet curat, care nu merita să ne fie luat dintre noi atât de curând, însă cine ştie, poate acolo va fi mai bine pentru el, şi în general pentru astfel de oameni.
Întâlnim oameni pentru care a exista înseamnă a răspândi în lume frumusețea artistică, binele și adevărul. Personalități care aduc, cu simplitate și delicatețe, prinosul harului lor. Cetățeni ai lumii pentru care contemporaneitatea este o țară mare cu un destin comun. Și a trăi înseamnă a participa la însănătoșirea umanității. Artiști pentru care creația este drumul ascuns al zbuciumului spre desăvârșire. Unul dintre ei este cu siguranță și marinarul panonian Đorđe Balašević
Adunate, una câte una, faptele vieții lui Đorđe Balašević ce din păcate nu acoperă nici șapte decenii, au devenit, în sine, argumentele unui eveniment de valoare umană și culturală. Un model pe care, chiar dacă nu îl putem urma întocmai, are forța pilduitoare a unei unicități ce poate fi iubită și înțeleasă, pe traiectoria neîncetatei înnobilări a omului. A creat o strălucită afirmare artistică, realizări care au cinstit și onorat arta interpretativă și creativă a Iugoslaviei, respectiv a Serbiei.
Mare regret pentru generațiile care nu au avut și nu vor avea parte de a trăi clipele memorabile create de Đorđe Balašević pe scenele din țară și nu numai. Este vorba de arta unui mare maestru, de dăinuirea înflăcărată pentru momentul sacru de creație interpretativă.
Muzica a fost creată să bucure, să aducă fericire în sufletele și pe chipurile oamenilor. Este forma de comunicare pe care noi o alegem pentru a transmite vibrația iubirii pe înțelesul fiecărei inimi. Dar artistul nostru pe lângă minunatele piese pe care le interpreta avea multe și însemnate lucruri de povestit pe care le făcea cu mult haz, dăruire și iscusință artistică.
Marinarul panonian s-a prezentat în fața publicului pregătit să ofere satisfacții, delectare, desfătare, distracție plăcută și de neuitat. Ceea ce a și reușit cu ușurință.
Đorđe Balašević dispune de forța aceea extraordinară cu care arde în scenă… cu toată energia care îl face unic și care îl înalță acolo unde puțini au șansa de a ajunge, de a înțelege, de a lupta pentru artă. Cu toată fibra ființei lui.
Dacă lăutarul tace o să tacă și sufletele oamenilor. Lumea se va mai auzi doar zumzăind trist ca o mașină programată de alții. Când lăutarul tace, bucuria din oameni tace, muzica se închide în sertare cu lacatele morții… căci muzica înseamnă viață, iar în sângele artistului curge numai muzică… deci numai viață. Când lăutarul tace, Dumnezeu pare că tace și el… căci prin muzică ne vorbește de când lumea… Când lăutarul tace, nu ne mai adună nimic împreună… suntem singuri cu măști și pe suflet…
Câte generații au crescut sub salcâmii din cântecele lui, sărutându-se pentru prima oară, sau gândindu-se la un viitor mai bun? Versul său pur este un moment de sinceritate în care te pui față în față cu tine însuți, fără înșelăciuni și fără ocolișuri… Poate de aceea și doare atât de mult plecarea lui…
Un artist multilateral. Poet, scriitor, compozitor, cântăreț, actor și un showman desăvârșit, spiritual, dotat cu simțul umorului și cu toate acestea, extrem de modest. Atâtea calități intr-un singur om, unde mai găsești?
Un artist nobil, sincer și autentic, care a uimit și a unit o lume întreagă, reușind așa de bine să pună viața pe hârtie, în versuri și pe note, spunând cu o delicatețe aparte exact ceea ce simțim.
Vorbim despre valori adevărate, despre valori pierdute… Poate din pricina aceasta atâta lume în toată regiunea „od Vardara pa do Triglava”, de la Belgrad, Novi Sad, Subotica, peste Zagreb și până la Sarajevo, zilele acestea plânge, căutând decența și blajinătatea din cântecele lui… După cine astăzi ar mai plânge toată ex. Iugoslavia așa cum plânge după el?
A plecat la cele veșnice ”marinarul panonian” pe care îl plânge toată lumea din ex Iugoslavia și mai larg, dar creația lui rămâne ca amanet generațiilor următoare.
Adio Đole poet al tuturor popoarelor și al tuturor generațiilor! Este acesta un ultim salut de depărțire, îngerii să te aibă în paza lor!
Semnează Ileana Ocolișan Baba
foto: vikipedija