CONCERTUL DE DESCHIDERE AL BEMUS-ului, FESTIVITĂŢILOR MUZICALE DE LA BELGRAD
Şi anul acesta, ca şi în anii trecuţi, „sunetul de fanfară” a anunţat inaugurarea ediţiei a 51-na a BEMUS-ului, Festivităţilor muzicale de la Belgrad, care a durat între 6 şi 19 octombrie 2019. „BEMUS-ul în răstimp de mai bine de cinci decenii s-a transformat într-un eveniment muzical dintre cele mai importante” – a spus directorul artistic Bojan Suđić la deschiderea ediţiei de anul acesta, subliniind printre altele, că această manifestare muzicală întruneşte doar calitate şi perfecţiune, ceea ce este foarte adevărat.
Artistul muzical, violonistul Jovan Kolundžija, a deschis evenimentului, interpretând câteva măsuri din Fuga de Bach, la fel ca şi în urmă cu cinci decenii, în cadrul primei ediţii a BEMUS-ului, când a susţinut un concert solistic cu lucrări de acelaşi compozitor.
Mai puţin obişnuit este ca BEMUS-ul să fie inaugurat cu repertoriu de operă, cum s-a întâmplat la ediţia din acest an, însă, după părerea noastră a fost o decizie justificată.
Aceasta ne-a şi creat o stare de nedumerire. Cine de fapt a fost protagonistul serii în concertul de deschidere: fantasticii solişti vocali, soprana Angela Gheorghiu şi tenorul Charles Castronovo, Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Serbiei, sau însuşi dirijorul Bojan Suđić, care cu măestrie a coordonat totul spre obţinerea unei sonorităţi cât mai alese?
Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Serbiei a dovedit a fi un ansamblu compact, omogen, bine instruit în lucrările pentru orchestră pe care le-a interpretat în program. Uvertura festivă op. 96 de Dmitri Schostakovich, compusă cu prilejul aniversării a 30 de ani de la „Revoluţia din Octombrie”, o compoziţie de efect în care compartimentele de instrumente se împletesc de minune rezultând o armonie aleasă, lucrare asemănătoare după ritmul vioi şi ariile melodioase cu Uvertură la opera Ruslan şi Ljudmila de Mihail Glinka, pe care de asemenea am ascult-o în acea seară, au fost mai mult decât corespunzătoare pentru aşa o ocazie. Fantezia pe teme sârbeşti opus 6 de Nikolaj Rimski Korsakov, interpretată în premieră în anul 1867 la Sankt Peterburg, piesă compusă pe melodii care însoţesc imagini din frumoasa noastră Serbie, oferite de Mily Balakirev lui Korsakov, pe care acesta le-a înşiruit într-o formă sonoră specială. Fantezia începe cu o melodie duioasă, melancolică înterpretată de corni, în reluare preluată de oboaie care în acelaşi timp aduc şi tema secundară încrucişată cu tema principală în diferite dispoziţii, ca acest dans vioi să culmineze în final într-o armonie în gamă majoră plăcută. Celebrul poem coregrafic La Vals pentru orchestră de Maurice Ravel a fost conceput ca balet – un omagiu adus valsului, cum spunea autorul – în general se interpretează în concert ca lucrare de sine stătătoare. Iată o veritabilă regie a tablourilor prezentate, într-o desfășurare cinematografică parcă, contraste, relief, culoare a expresiei muzicale, enormul ansamblu instrumental fiind coordonat cu mare grijă şi pricepere de maestrul Bojan Suđić. Frumuseţea artei acestui dirijor este tocmai dăruirea generoasă, care-i face pe membri orchestrei să-l urmeze cu abnegaţie. El este de o concentrare impresionantă, dă toate, absolut toate numeroasele intrări ale compartimentelor de instrumente, ale soliştilor instrumentişti, e atent la fiecare solo şi la cele mai mici motive tematice ce trebuiesc subliniate, aduce şi emană căldură acestui organism viu şi compact. Acesta este maestrul Bojan Suđić.
O nouă cantitate de fericire, alte momente memorabile pe parcursul serii, le-am avut ascultând interpretările de referinţă, actualmente ale uneia dintre cele mai reprezentative voci de soprană din lume, Angela Gheorghiu şi ale tenorului de renume mondial, Charles Castronovo. Clipe de excepţie ce poate o dată în viaţă le avem.
Are o voce ieşită din comun și cântă de când se știe. „Niciodată n-a fost o descoperire, pentru că eu nu mă știu altfel. Eu cântam și înainte de grădiniță, dar când m-au dus la grădiniță, atunci când cântau alți copii, și-au dat seama că vocea mea este mai puternică… Făceam spectacole pentru toată lumea – prieteni, rude, colegi” – a spus Angela Gheorghiu într-o convorbire.
Născută la Adjud, în judeţul Vrancea, în anul 1965, mama era croitoreasă, iar tatăl lucra ca mecanic de locomotivă, cu o voce uimitoare şi impunându-se pe scenele internaţionale din anii ’90, când a cucerit publicul, la Royal Opera House, în Boema de Puccini, marea soprană Angela Gheorghiu a făcut să se vorbească despre România numai la superlativ.
Ea este pentru toţi iubitorii de operă din lume „diva” care dă viaţă ca nimeni alta eroinelor din capodoperele lumii. La Metropolitan Opera din New York a păşit pentru prima dată în 1992 şi în 2015 şi tot ea este cea mai aşteptată apariţie pe scenă. Pentru că nimeni nu are şarmul ei românesc şi atâta putere de muncă. Angela este sigură pe ea, cum numai un om care-şi cunoaşte valoarea are dreptul să fie. In momentul în care începe să cânte se transformă. Este în personajul respectiv cu fiecare por şi nu mai are nicio legătură cu exteriorul. Angela Gheorghiu şi la repetiţii trăieşte, vibrează. Are „focul sacru”, cum îi spunea Mia Barbu profesoara ei de muzică din copilărie. Vocea ei a fost descrisă drept „un instrument de lichid de mare frumusețe lirică cu note strălucitoare de aur“ de către un reporter de la Sunday Times. A fost chiar comparată cu Maria Callas și pentru a-şi arăta afinitatea pentru artista americană, Gheorghiu a înregistrat un album în semn de omagiu. Albumul, intitulat simplu „Homage to Maria Callas” a ajuns direct în vârful celui mai prestigios top de muzică clasică din lume. Acesta conține arii care sunt aproape de inima artistei, cum ar fi „La Boheme”, „Faust”, „I Pagliacci”, „Il Pirata”, „Samson et Dalila”, „La Wally”, „Carmen”, „Andrea Chenier”, „Le Cid”, „Adriana Lecouvreur” și „La Traviata”.
Iată ce a spus Angela Gheorghiu susţinându-şi identitatea de Divă. „După numele simbolice pentru acest calificativ, cele trei Marii (Malibran, Jeritza, Callas), nici o altă solistă nu a reuşit să întrunească toate calităţile necesare condiţiei de Divă: frumuseţe, aură, calităţi vocale excepţionale, gustul pentru lux, o viaţă privată tumultuoasă, valuri de admiratori gata de orice pentru a-şi apăra idolul, capacitatea de a străluci dincolo de cercul admiratorilor operei şi de a inspira artiştii celebri ai timpului lor.
Soprana româncă, cea mai strălucitoare stea de operă, cum o descrie presa internaţională a mărturisit o dată referitor la cum arаtă o zi din viaţa ei: „Am luat micul dejun la Paris, prânzul la Londra și seara eram la New York, luam cina.”
Angela Gheorghiu este un superstar al operei internaţionale. Pentru cariera ei strălucită a primit mai multe distincţii printre care „La Medaille Vermeille de la Ville de Paris”, titlurile de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor, dar şi de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor acordate de către Ministerul Francez al Culturii, respectiv de către autorităţile ţării sale natale. În decembrie 2010, Angela Gheorghiu a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte din Iaşi. În acelaşi an, Angela Gheorghiu a fost decorată cu Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor – cea mai înaltă decoraţie acordată de către preşedintele României. În octombrie 2012, Angela Gheorghiu a primit Medalia „Nihil Sine Deo” din partea Regelui Mihai I al României, pentru promovarea valorilor culturii româneşti în lume.
Peste toată strălucirea din viaţa sa, Angela Gheorghiu stăpâneşte arta compromisului de a nu-şi permite să fie sinceră până la capăt nici în faţa presei, nici în ochii lumii, sau chiar în ai ei înşişi. Oferă rar interviuri, criteriile prin care stabileşte unde şi când să apară fiind dintre cele mai neobişnuite. Iar acest lucru se întâmplă pentru că poartă pe umeri o mare povară: povara celebrităţii adevărate. Nici la rugăminţile noastre insistente pentru o scurtă convorbire în limba română nu a cedat.
Angela Gheorghiu a lansat un album de colinde „O, ce veste minunată!”, alături de Orchestra Naţională Radio şi dirijorul Tiberiu Soare. Este deţinătoarea Discului de Aur din partea casei sale de discuri MediaPro Music, pentru vânzările albumului.
Aceste evaluări despre soprana Angela Gheorghiu ne-au convins şi pe noi, în special ne-a impresionat profesionalismul cu care s-a prezentat pe scenă. De la îndrăgostita Adriana din opera Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea la timida Mimi din opera Boema la nenorocita, pătimaşa Cio-Cio San din opera Madamme Batterfly de Giacomo Puccini, la svioasa La Wally din opera cu acelaşi titlu de Alfredo Catalani. Variate stări şi diferite dispoziţii, personaje cărora Angela Gheorghiu le-a dat viaţă. Vocea inegalabilă, o prezenţă carismatică, plină de umor şi dezinvoltură, sunt atributele care au însoţit prestaţia Angelei Gheorghiu, furtunos aplaudată de publicul meloman belgrădean.
Solistul vocal Charles Castronovo se bucură de o reputaţie a unui tenor liric dintre cei mai de seamă ai generaţiei sale. Se prezintă pe scenele de operă mondiale cele mai importante cum sunt Opera regală Covent Garden, Opera de Stat din Viena, Opera de Stat din Berlin, Opera din Paris, Opera Bavară de Stat din München, Opera regală „La Monaie“ din Bruxelles etc. S-a născut la New York în anul 1975 şi copilăria şi-a petrecut-o în California unde a debutat la opera de acolo. În toamna anului 1999 a urmat „Lindemann Young Artists Development Program“, program de dezvoltare, de perfecţionare a tinerilor artişti realizat de Casa de Operă „Mitropolitan“. Repertoriul solistului Charles Castronovo cuprinde de la rolurile mari din opere de Mozart ca: Don Giovani, Flautul fermecat, până la Eduardo din opera Lucia di Lamermour, Nemorino din Elixirul dragostei, Alfredo din Traviata etc. În ultimii ani Castronovo a avut mare succes în operele Faust, Romeo şi Julieta, în rolul Romeo, Rigoleto, în rolul Voievodului de Mantova, Boema, în rolul lui Rodolfo, Viaţa unui destrăbălat în rolul Tom Reykvel A interpretat rolul principal la premiera mondială la Los Angeles a operei Il Postino de Daniel Cátan alături de marele Placido Domingo.
Voce plăcută, egală în toate registrele, energică, pătrunzătoare. În concert l-am ascultat de la rolul lui Maurizio din opera Adriana Lecouvrer la îndrăgostitul Don Jose din Carmen la suspiciosul Ricardo din Balmascat, apoi Federico din Arleziana, astfel că spectatorii au putut să-şi dea seama că au în faţă, pe scenă o voce de rang mondial.
N-au lipsit din program nici duetele nemuritoare: din opera Adriana Lecouvrer din opera Boema, apoi cunoscutul duet din Romeo şi Julieta şi în final un fragment din opereta Văduva veselă în care soliştii au dovedit aprecierile presei mondiale ca voci deosebite.
O dată în plus ne-am dat seama de capabilitatea executivă deosebită a Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii Serbiei care, de fapt, nu interpretează spectacole de operă. Soprana Angela Gheorghiu nu a dorit să aibă repetiţii cu orchestra, probabil ca să nu-şi obosească vocea, astfel că membri orchestrei erau nevoiţi să fie atenţi la cele mai mici semne, mişcări ale dirijorului Bojan Suđić, care a urmărit cu înverşunare, cu ostilitate toate schimbările nuanţelor şi ale tempo-ului, ad libitum-urile, (interpretare după plac, după voie) ale cântăreţilor pentru a efectua o acompaniere cât mai corectă.
O seară atât de fastuoasă, desfăşurată cu atâta lux de sonoritate nu avem ocazia prea des să urmărim.
Semnează Ileana Ocolişan Baba