NOMUS – 2020 – APRECIERI DESPRE CONCERTELE SUSȚINUTE DE ORCHESTRA DE CAMERĂ ”IDEI NOI” DIN LITUANIA ȘI IRENA JOSIFOSKA, VIOLONCEL ȘI ORCHESTRA SIMFONICĂ VOIVODINEANĂ
Seara muzicală de vineri 23 octombrie, din cadrul Festivităților muzicale de la Novi Sad, a avut loc în sala ”Jovan Đorđević” a Teatrului Național Sârb și face parte din genurile de concerte cu o misiune aparte, ”lumea rămâne generației tinere”. Interpreții еrau tineri, repertoriul muzical prezentat înveșmântat armonic demn de atenție, felul cum a fost conceput și în special modul de interpretare, mai bine zis poziția corpului în timpul cântului la vioară (de neînșeles pentru unii interpreți) acest proiect cu siguranță face parte din arta muzicală a viitorului apropiat. Este vorba despre Orchestra de cameră ”Idei noi” din Lituania, compozitor, dirijor și director artistic Gediminas Gelgotas.
Acest аnsamblu de coarde este deja cunoscut prin interpretările sale extrem de originale. Cântă din memorie, împletesc expresii clasice și pop și folosesc tehnici netradiționale de a cânta la instrumentele cu coarde și arcuș. Membrii Orchestrei de cameră „Idei noi” creează experiențe muzicale încântătoare, subtile și energice. Mulți dintre vizitatorii sălilor de concerte care sesizează „muzica nouă”; ca fiind oarecum ”dezgolită” și mai simplă, ascultând compozițiile magnifice de Gediminas Gelgotas, pe care ansamblul le interpretează cu atâta devotament, vor deveni cu siguranță entuziaști, dornici de astfel de percepții deosebite și neașteptate.
În program au figurat, pe lângă noile recompuneri ale pieselor muzicale din epoca barocului și clasicismului, precum ”Chacona” de Bach, sau ”Simfonia concertantă” de Mozart, și lucrări ale compozitorului lituanian, Gediminas Gelgotas și ale autorului britanic Max Richter.
Versiunea concepută inițial a ”Chaconnei”, mișcarea finală, bine cunoscută din ”Partita nr. 2 în re minor” de Bach, pe care Gelgotas a prelucrat-o pentru două viori, dezvăluie în acest duo cameral noi culori armonice exprimate în dialogul dintre cele două instrumentiste.
Modificând aproape fiecare notă din partitură și adăugând înfloriturile adecvate, din cea de a doua mișcare a ”Simfoniei concertante pentru vioară și orchestră K 364” de Mozart, Nyman a creat o piesă frumoasă pentru un cuplu instrumental – vioară și violă.
Și, desigur, astăzi, printre cele mai populare și cel mai des utilizate aranjamente ale repertoriului clasic sunt ”Anotimpurile” de Vivaldi, iar transcripția lui Max Richter dezvăluie o nouă călătorie prin peisajele sonore ale acestor legendare concerte pentru vioară și orchestră.
Max Richter echilibrează în mod convingător între vechiul și noul material sonor, folosind astfel mai multe și variate teme, ritmuri și pasaje de virtuozitate pentru vioară de Vivaldi, creând astfel ceva complet nou, dar în același timp dezvăluind și unele detalii din inițialul lucrărilor.
Muzica lui Gediminas Gelgotas a fost prezentată într-un program cu mai multe lucrări care contrastează puternic între ele. ”Sfințirea” (Sanktifaction 2014), uimitoare prin fluxul său ritmic îndrăzneț, intensitate, expresivitate și dramatism deplin.
Orchestra de cameră ”Noi idei” din Lituania ne-a prilejuit spre audiție ceva nou, ceva interesant ceva ce cu siguranță va dăinui în viitorul apropiat.
Clipe de neuitat am petrecut și urmărind concertul susținut de Orchestra simfonică voivodineană, la pupitriul dirijoral tânărul muzician Ivan Ilić. Protagonista serii a fost tânăra violoncelistă din Novi Sad, Irena Josifoski, aplaudată în numeroase rânduri și evenimente pe scena Sinagogăi, dar şi în numeroasele sale turnee, în a cărei interpretare am ascultat o lucrare mai rar cântată pe scenele din Serbia. Este vorba despre ”Concertul pentru violoncel şi orchestră de suflători” semnat de Friedrich Gulda (1930 – 2000), pianist şi compozitor austriac, apreciat atât pentru muzica simfonică compusă de dânsul, cât şi pentru creaţiile sa de jazz.
Artistul muzical austriac, Friedrich Gulda, a fost una dintre cele mai distinctive personalități muzicale din epoca sa.Câștigarea Premiului I la competiția de la Geneva în 1946 a contribuit la lansarea carierei sale și a debutat la Carnegie Hall în 1950, câștigând o reputație în special ca interpret al creației lui Beethoven și Mozart.
”Concertul pentru violoncel și orchestră de suflători” de Gulda, creator a cărui apetenţă pentru ritmurile de jazz era foarte cunoscută, a fost compus pentru instrumentistul Heinrich Schiff.
Lejeritatea și entuziasmul cu care Gulda a legat diverse stiluri, dragostea sa pentru diferite direcții ale jazzului l-au determinat în 1989 să compună un fermecător și de mare popularitate ”Concert pentru violoncel și orchestră de suflători”. În această lucrare, cât de ușoară, atât și de emoționantă, Gulda implică jazz-ul, rock-ul, o firimitură de polcă, un ritm de marș și o cadență cu două vârfuri, două puncte culminante în care rolul principal, fără doar și poate, îl are solistul care trebuie să improvizeze. Cele mai multe provocări noi pentru solist oferă ”Uvertura”. Tânăra instrumentistă Irena Josifoski a interpretat cu înflăcărare și profesionalism îndeosebi în ceea ce privește accentuarea acelor ritmuri rock agresive, alternând cu secțiuni lirice caracteristice lui Mozart. O stare de spirit complet opusă este adusă de mișcarea ”Idilă” simplă, cu o melodie frumos dezvoltată și o secțiune centrală veselă, în stilul unui ”lendler austriac”, reprezentând o pauză înainte de ”Cadenzza” solo de șase minute, care apoi se revarsă direct în ”Menuet”. Calmul pe care trio-ul său miraculos îl exprimă înainte de poziția finală (Finalle a la la marcia), subliniază în continuare elementele rustice și de jazz din mijlocul piesei , precum și virtuozitatea și inteligența Codei care, în mod amețitor, îl conduce pe solist la un final impresionant al compoziției.
În ansamblul extins de suflători bazat pe modelul „Harmoniemuzik” din secolul al XVIII-lea, compozitorul folosește secțiunea ritmică de jazz alcătuită din chitară, contrabas și tobe.
Născută în 1996 într-o familie de muzicieni, Irena Josifoski a început să studieze violoncelul la vârsta de cinci ani, în clasa mamei sale Judith Niederholcher Josifoski, profesor la Școala de muzică ”Isidor Bajić” din Novi Sad, unde și-a primit ulterior și educația muzicală elementară și medie. A absolvit Academia de Arte din același oraș în clasa profesorului Marko Miletić. Paralel a absolvit și Școala Superioară de muzică, secțiunea violoncel din Detmold (Germania) cu profesoara Ksenija Janković. În prezent, urmează cursuri de masterat la Universitatea de Arte din Berlin, la clasa profesorului Jeans Peter Maintz. Este deținătoarea multor premii internaționale. Este o tânără artistă muzicală talentată, harnică și foarte serioasă.
Deși Igor Stravinsky (1882-1971) a găsit material muzical pentru baletul său ”Pulcinella” în coregrafia lui Sergei Diaghilev (1882-1971) în opusul lui Giovanni Battista Pergolesi (1710-1736), păstrând elementele stilistice caracteristice ale compozitorului baroc italian, noua lucrare nu este nicidecum o transcriere.
Muzica baletului ”Pulcinella”, împletită cu elemente grotești și fantastice, reînvie puternic coloritul, forfota târgului și veselia populară, conectând cu pricepere genurile populare, cum ar fi dansurile populare și dansurile orășenești, cu melodii de balet. Această lucrare este caracterizată de un limbaj armonic expresionist al lui Stravinsky, care subliniază în special motivul bitonal din Petruška.
Membri Orchestrei simfonice voivodinene sunt flexibili, le place să cânte un repertoriu extraordinar de larg. Sunt prietenoşi, au o fire deschisă şi optimistă, le place să facă parte dintr-o echipă muzicală şi au capacitatea de a se asculta unul pe altul. Și atunci când în fața ansamblului se află un dirijor îndemânatic cum este tânărul muzician Ivan Ilić care literalmente indică clar toate intrările fiecărui instrument și compartimente de instrumente este un eveniment să-i asculți.
Dirijorul Ivan Ilić este un artist complex, multilateral. A absolvit ”Berkley” Music College din Boston, SUA, la vârsta de 20 de ani. Apoi a făcut studii de specialitate în arta dirijatului în clasa renumitului profesor Stanko Šepić, precum și o diplomă de master la trombon jazz la Facultatea de arte muziale din Belgrad. A obținut titlul de doctor în arte la studiile universitare de doctorat ale Universității de Arte din Belgrad (2020) în programul de artă multimedială.
Cu astfel de artiști muzicali înzestrați este o plăcere să petreci o seară încântătoare.
Semnează Ileana Ocolișan Baba