SANG VIENNOIS, SONG VIENNOIS, VIENNE ETERNELLE SÂNGE VIENEZ, CÂNTEC VIENEZ, VIENA ETERNĂ
E începutul lunii decembrie, anul 2019, sunt în Franța, la Paris și mă plimb cu scumpa mea nepoțică Zoè pe străzile Arondismanului 12, misterioase, enigmatice, împodobite deja cu mult gust pentru sărbătorile de iarnă. Peste tot afișe, postere interesante și atractive cu următorul text: ”Duminică, 15 decembrie la ora 11, înainte de masă, veniți să sărbătorim sfârșitul anului 2019, la Teatrul ”Champs-Elysées”, alături de Orchestra ”Secession” și a maestrului său Clément Mao-Takacs”. Am urmat cu mare plăcere și încredere sfatul de pe afiș și în ziua și la ora respectivă ne-am îndreptat spre Teatrul ”Champs-Elysées”, locul de desfășurare al evenimentului. Scopul principal al acestei serbări a fost prezentarea ”valsului”, al dansului în trei timpi. O închinare în semn de afecțiune, de laudă pentru vals, o ședință muzicală-tribut, de recunoștință valsului Vienez european, compus de marii maeștri ai genului. A fost aceasta, mai precis, o invitație de a pătrunde în lumea fermecătoare a valsului în compania unora dintre cei mai cunoscuți autori ai genului: Johann Strauss-fiul (1825-1899), Antonin Dvořák (1841-1904), Robert Stolz (1880-1975), Franz Liszt (1811-1886), Franz Lehàr (1870-1948), Maurice Ravel (1875-1937). Dintre aceștia, Johann Strauss-fiul este considerat părintele valsului vienez, pe care l-a îmbogățit considerabil și l-a făcut celebru, prin cele peste 500 de valsuri, polci și cadriluri compuse, pe care le-a promovat cu ajutorul propriei sale orchestre.
Energia, pasiunea, strălucirea, noblețea – ar putea reprezenta firul conducător al poveștii muzicale de la uverturi celebre la dansuri strălucitoare, valsuri, polci, audiția acestei fermecătoare sonorități aduce bună-dispoziție nu doar într-o feerică zi de iarnă, ci în orice anotimp. Este un puzzle format din piese cu diferite amprente stilistice ale familiei Strauss, cea care a adus, de la începutul secolului XIX, moda muzicii cu caracter de dans în Viena, cucerind apoi întreaga Europă. Toate acestea descriu cu brio și prezentarea Orchestrei ”Secession”, o poveste de succes a muzicii de divertisment, cu tineri membri ai ansamblului a căror bucurie de a face muzică la un înalt grad artistic și profesional se reflectă în sufletele celor care îi ascultă.
Programul a fost inaugurat cu spumoasele uverturi la opereta ”Liliacul”, inclusiv Cupletul Prințului Orlofsky și la opereta ”Voievodul țiganilor” de J. Strauss-fiul, interpretate de mezzo-soprana Eleonore Pancrazi și Orchestra ”Secession”, cu un entuziasm și elan tineresc deosebit.
Născută la Corsica în anul 1990, mezzo-soprana franceză Éléonore Pancrazi și-a început studiile de canto la Conservatorul din Ajaccio. În anul 2013 a absolvit ”École normale de musique” de la Paris. În anul 2014, a devenit membră a Studioului de Operă din Lyon. Debutul ei profesional a avut loc la Festivalul ”Cors Les nuits d’été” de Corté, prezidat de tatăl ei cu rolul Zerlinei în Don Giovanni de Mozart. Deși tânără, a reușit să realizeze multe și însemnate colaborări. Anul 2019 a început cu preluarea rolului Orsini din opera Lucrezia Borgia de Donizetti, la Opera ”Capitole” din Toulouse. Eleonor Pancrazi a fost laureată a concursului de ”Muzică clasică” ediția 2019 în categoria lirică, artist debutant. Ținută de o înaltă eleganță, voce bine postată, sigură în prezentarea fiecărei fraze muzicale sunt doar câteva specificități care o caracterizează pe tânăra solistă. Ne-a încântat prin acuratețea și ușurința cu care cântă. Totodată, dovedește competență, pasiune, generozitate, dăruire și multă implicare.
Din creația lui J. Strauss fiul am mai ascultat în interpretarea Orchestrei ”Secession”, Pizzicato polka op. 449 și Trisch-Trasch Polka op.214.
Publicul meloman din Paris a mai avut plăcerea să asculte de Antonin Dvořák cinci, din cele șapte Cigánské Melodie, op. 55 (Cântece țigănești), pe versurile poetului Adolf Heyduk. De remarcat este faptul că Dvořák s-a aplecat și spre creația populară a altor naționalități, unele asimilate în teritoriul patriei sale. Astfel, se pot cita ciclurile Tři Novořecké Básne, op. 50 (Trei poeme grecești moderne), dar mai ales Čtyri Pisnéna slova srbské lidove poesie, op. 6 (Patru cântece compuse pe poeme populare sârbe).
Dintre cele Șapte cântece țigănești de Antonin Dvořák au fost interpretate cinci piese care nu cântă viața boemă a țiganului, viața liberă a acestei naționalități asimilate, ci sensibilitatea culturii plurimilenare a acestui popor pe nedrept marginalizat. Cântecul Má piseň zas mi láskou zni (Aș fi vrut să cânt dragostea) prezintă un model de asimilare a cântului gitan, țigănesc cu intonațiile caracteristice populare cehe:
“Aș fi vrut să cânt dragostea, când doarme natura.
Sub cerul înstelat, pădurea ațipește, iar câmpiile dorm…
Sub șoapta minunată a ramurilor, voi trimite către colinele natale,
Refrenul unei minunate melodii”.
În program și-a mai dat concursul și soprana Marie-Laure Garnier, și să nu uităm faimoasa Orchestră ”Secession”, la pupitrul dirijoral cu Clément Mao–Tacacs, care, pe lângă piesele instrumentale, pentru orchestră a susținut armonic întregul concert.
Născută la Kourou, Guyana, Marie-Laure Garnier a devenit pasionată de arta sunetului la o vârstă fragedă. La 7 ani a început să cânte la flaut, a învățat pianul și orga și apoi arta cântului. Dorința ei dintotdeauna a fost să-și perfecționeze tehnica, să atingă nivelul cel mai înalt de interpretare, să aibă o cât mai bună conștientizare a corpului, a vocii ei, înainte de a apărea pe scenă. Marie-Laure Garnier a susținut numeroase recitaluri în calitate de solistă, atât în ţară, cât şi în străinătate, interpretările sale fiind apreciate atât de public, cât și de specialiștii din domeniu, cuprinzând repertoriul ce aparține tuturor stilurilor muzicale, de la lied, la musical, operetă şi operă. În matineul cu pricina interpretarea sopranei Marie-Laure Garnier s-a remarcat printr-o tehnică desăvârșită, prin cunoașterea particularităților stilistice ale stilurilor muzicale, prin rafinament, sensibilitate și creativitate.
Câtă eleganță, câtă muzicalitate în valsul Copacii înfloresc din nou în Prater (Wienerlied) de Robert Stolz, compozitor și dirijor austriac, unul dintre „regii” operetei vieneze, autor a peste 50 de operete, comedii muzicale și reviste, valsurile și cântecele sale devenind atât de populare, încât se confundă adesea cu folclorul. Ambele soliste și orchestra printr-o interpretare minunată au delectat din plin publicul prezent.
Din creația lui Franz Liszt am ascultat piesa Crăciunul la Maghiari din suita Bradul de Crăciun, o simpatică lucrare alcătuită din 12 mișcări în ritmuri și armonii diverse, concepută ca lucrare pentru pian și orchestră.
Cântecul Vilyei din opereta Văduva veselă de Franz Lehàr, în interpretarea sopranei Marie-Laure Garnier și a Orchestrei ”Secession”, sub mâna sigură a maestrului Clément Mao-Takacs a sunat excepțional.
La valse, un poem coregrafic pentru orchestră este o lucrare, un omagiu adus valsului scrisă de Maurice Ravel și interpretată în primă audiție la 12 decembrie 1920 la Paris. Conceput ca balet, în ultimul timp, acest poem coregrafic, este mai des interpretat ca lucrare în concert, de sine stătătoare. Audiția acestei lucrări a provocat o atmosferă deosebită în sală.
Înființată în anul 2011, alcătuită dintr-un grup de aproximativ 40 de muzicieni, al cărui număr de membri variază în dependență de diferiți factori, Orchestra ”Secession” explorează o gamă largă de creații din istoria muzicală universală, de la repertoriul clasic la cele mai contemporane lucrări.
Pe măsură ce sezonul sărbătorilor de iarnă se apropia, Clément Mao-Takacs și-a imaginat o minge unde Strauss, Liszt, Dvorák și Ravel se vor întâlni în același living, sau salon, oferind o aromă sonoră delicioasă, specifică momentului, al sărbătorilor de iarnă, în ritm de vals. Așa a luat naștere acest program de matineu muzical care a satisfăcut pe deplin publicul prezent.
Directorul muzical și artistic al Orchestrei ”Secession”, Clément Mao-Takacs este dirijor, pianist și compozitor. Stăpânirea tehnicii dirijorale și pretențiile sale în ce privește interpretarea, sunt recunoscute deja de muzicienii cu care colaborează în unanimitate, atât în muzica clasică, cât și în cea contemporană și este plin de devotament față de întreg repertoriul pe care îl interpretează.
În anul 2008, a primit premiul ”Tinere talente” acordat de Institutul Franței, urmat de multe altele. A fost angajat la opera din Budapesta (2002), la opera din Roma (2003-2008) și a fost invitat de Camerata Strumentale „Città di Prato”, a mai colaborat cu Ansamblul Moonwaves, cu Orchestra Festivalului din Sofia. Între anii 2004 – 2011, a fost directorul muzical al ansamblului ”Sérénade”. În anul 2011 a fondat Orchestra ”Secession”, această nouă formație muzical – artistică de elită. Impresionanta măiestrie tehnică a lui Clément Mao-Takacs îi permite să abordeze un repertoriu foarte larg, atât în lucrările simfonice, cât și în cele lirice, datorită unei cunoștințe precise de stiluri. În general încearcă să prezinte publicului unele lucrări mai puțin cunoscute, și colaborează îndeaproape cu compozitorii conteporani.
Persoana care a pus la cale din umbră activitatea prețioasă de a îndeplini sarcina, de a regiza acest spectacol este Damien Lenet care, în calitate de regizor, cu pricepere și mare băgare de seamă ca lucrurile să se desfășoare în bune condiții și să nu se întâmple ceva rău cuiva, a adus totul la bun sfârșit.
Impozanta și luxoasa sală a Teatrului ”Champs-Elysées” la acel matineu a găzduit un public numeros și bine dispus pentru programul prezentat sub genericul ”Valsul în toate formele lui expresive, în spiritul orașului ”Viena eternă”