EDIȚIA A 11-a A SOMUS-ului, FESTIVITĂȚILOR MUZICALE DE LA SOMBOR
SOMUS, Festivitățile Muzicale de la Sombor au avut loc în toamna aceasta, a anului 2023, între 19-23 octombrie. Concertele s-au desfășurat în Sala festivă a primăriei orașului. Această manifestare, deja de 11 ani, adună un număr însemnat de muzicieni din regiune, Europa și putem spune din lumea întreagă, Franța, Italia, Germania, Irlanda, Slovenia, SUA, care s-au alăturat artiștilor muzicali de la noi, încântând publicul cu lucrări din creația celor mai mari compozitori ai tuturor timpurilor: Brahms, Bartók, Mozart, Strauss, Beethoven, Schubert… Misiunea acestei manifestări și este de a prezenta cât mai mulți artiști renumiți. Ediția de anul acesta a pus în scenă cinci programe în cinci zile de festival cu titluri foarte sugestive: „O echipă de vis”, „Îmbulzeală pe scenă”, „Romantism extrainocent”, Tri, Četiri (Novi) Sad‚” și „Makedonissimo”.
Festivitățile Muzicale de la Sombor au o mare importanță pentru minunatul oraș al parcurilor, al verdeții, dovadă fiind sălile mereu pline, o tradiție frumoasă care cu siguranță va continua și în anii următori.
Organizatorul principal al festivalului a fost Centrul Cultural „Laza Kostić” de la Sombor cu sprijinul orașului Sombor, al Ministerului Culturii al Republicii Serbia, al Secretariatului Provincial pentru Cultură, Informare Publică și relații cu Comunitățile Religioase și al Centrului Bechstein.
La deschidere, în discursul său, Vesna Šašić directoarea festivalului, a amintit de începuturile acestui festival de muzică cultă de la Sombor, când pianistul Dušan Trbojević împreună cu directorul școlii de muzică „Petar Konjović”, Dragoslav Mitrović în anul 1961, au fondat manifestarea Serile muzicale de la Sombor, pe atunci fiind cel mai vechi festival de muzică clasică din țara noastră. La o jumătate de secol de atunci s-a născut SOMUS-ul, Festivitățile Muzicale de la Sombor, manifestare bazată pe tradiția și spiritul vechiului festival, dar inspirată de noile tendințe muzicale.
Directorul artistic al festivalului, pianistul Mihajlo Zurković printre altele a declarat: – Sunt mulțumit de comentariile muzicienilor și a organizatorilor de festivaluri, din străinătate care au recunoscut că oricare festival de muzică clasică din afara granițelor țării noastre ne-ar invidia pentru selecția de programe și de artiști.
Concertele au fost inaugurate cu sunetul special de recunoaștere, un fragment din piesa pentru pian „Odjeci”, („Ecouri”) de Vasilije Mokranjac (1923-1984).
Programul primei seri intitulat „O echipă de vis” nu l-am urmărit, dar după atitudinea publicului și a criticilor muzicali m-am convins că a fost minunat. Artiștii muzicali Mayred Hiki – vioară, Irlanda, Wiliam Hogan – vioară, SUA, Nataly Logran – violă, SUA, Paolo Bonomini – violoncel, Italia, Mate Bekavac – clarinet, Slovenia au interpretat lucrări de Ernö Dohnànyi (1877-1960), Béla Bartók (1881-1945), Johannes Brahms (1833-1897).
Cea de a doua seară denumită „Învălmășeală pe scenă” a adus renumitul ansamblu Soliștii din Zagreb, conducător artistic, violonistul Sreten Krstić și pe pianistul Mihajlo Zurković cu lucrările Concertul pentru pian nr. 11, în Fa major, Semnele Kehel 413 de W. A. Mozart (1756-1791) și Metamorfoze pentru 23 de instrumente cu coarde de R. Straus (1864-1949).
Muzica lui Mozart dezvăluie o lume interioară specială de o mare profunzime emoțională. În ea se dezvoltă acele teme ce reprezintă dragostea, moartea, fericirea sau tristețea, pe care compozitorul le transmite într-un mod cu totul anumit și totuși simplu, transformându-le într-un fel de metaforă a bucuriei de a trăi. Unul dintre genurile muzicale preferate ale acestui compozitor, în care se reflectă puterea sa ascuțită de autoanaliză, este concertul pentru pian. Din tezaurul unor astfel de lucrări se remarcă prin voioșia, vioiciunea sa Concertul pentru pian în Fa major, nr 11, semnele Kehel 413, în care Mozart subliniază virtuozitatea fastuoasă și gama interpretativă larg cuprinzătoare a muzicii pentru pian din epoca sfârșitului secolului al XVIII-lea.
Cerințele tehnice ridicate și muzicalitatea pronunțată propuse de compozitor au fost respectate și realizate cu deosebită abilitate de apreciatul pianist Mihajlo Zurković ce nu a deranjat în niciun moment armonia desăvârșită dintre solist și orchestră. În mișcările de cadru, dialogul dintre solist și ansamblu crește într-un fel de joc complementar care culminează cu finalul jucăuș – Rondo. Mișcarea interioară, Larghetto, cu o cantilenă foarte expresivă intepretată de pianistul Mihajlo Zurković cu deosebită sensibilitate artistică cu un fundal sonor minunat susținut cu desăvârșire de apreciatul ansamlu Soliștii din Zagreb.
Mihajlo Zurković s-a născut la Sombor, unde și-a început educația muzicală. La 14 ani, a devenit student în clasa de tinere talente excepționale la Academia de Arte din Novi Sad. A absolvit în aceeași instituție cu cele mai mari note la clasa prof. Jokuthon Mihailović, sub îndrumarea căreia continuă studiile la Facultatea de Muzică din Belgrad. Este deșinătorul multor premii câștigate la cele mai prestigioase concursuri internaționale. Susține concerte pe cele mai însemnate scene muzicale cu artiști muzicali de renume mondial. Mihajlo Zurković este de fapt fondatorul SOMUS-ului și primul director artistic al SOMUS-ului reînființat.Prezentarea sa și a Solițtilor din Zagreb a stârnit aplauze frenetice și călduroase.
În partea a doua am ascultat Metamorphoses, pentru 23 de instrumente cu coarde de Rihard Strauss, o capodoperă a repertoriului de coarde, finalizată în anul 1945. Titlul și inspirația provin din poemul lui Goethe, pe baza căruia compozitorul s-a gândit să creeze un coral. Compusă în timpul celui de-al doilea Război mondial, Strauss, în această lucrare și-a exprimat regretul pentru distrugerea culturii germane.
Eleganța, rafinamentul, grațiozitatea sonorității oferite de ansamlul de cameră Soliștii din Zagreb pe scena Festivităților Muzicale de la Sombor a încântat publicul meloman din minunatul oraș al parcurilor. Soliștii din Zagreb au luat naștere în anul 1953 în cadrul Postului de Radio Zagreb sub conducerea artistică a celebrului violoncelist Antonio Janigro în fruntea căruia a fost până în anul 1968. De-a lungul a șapte decenii de activitate alături de stimații concertmaiștri precum Dragutin Hrdok, Tonko Ninić, Anđelko Krpan și Borivoj Martinić Jerčić, acest extraordinar ansamblu de coarde menține calitatea interpretării, executării muzicii la un nivel respectabil, prezentând-o pe cele mai prestigioase scene muzicale mondiale. Din anul 2012 Soliștii din Zagreb cântă alături de remarcabilul violonist Sreten Krstić, până nu de mult concertmaistru al Filarmonicii din München.
Anul acesta BEMUS-ul, NOMUS-ul și SOMUS-ul au avut loc în același timp așa că și publicul din Novi Sad a avut prilejul să asculte interpretările ansamblului Soliștii din Zagreb la Sinagoga cu Pintarichiana de B. Papandopulo (1906-1991), Ultimele patru lieduri pentru soprană și orchestră solistă apreciata soprană Sonja Šarić și Metamorfose de R. Strauss (1864-1949) care au figurat și în programul susținut în cadrul BEMUS-ului.
Următoarea seară intitulată „Romantism extrainocent” a adus artiști minunați ca: Mayreed Hiki – vioară, Irlanda, William Hagen – vioară, SUA, Natally Logran – violă, Franța, Paolo Bonomini – violoncel, Italia, Loren Compe – contrabas, Franța, Mate Bekavac – klarinet, Slovenia, Sergio Acollini – fagot, Italia și Kristian Katzenberger – corn, Germania.
În interpretarea lor am ascultat Septetul în Mi bemol major opus 10 de L.v.Beethoven (1770-1827) și Octetul în Fa major, D 803 de F. Schubert (1797-1828), lucrări ce cu regularitate se interpretează împreună, și nu e întâmplător. Anume, coeziunea, legătura dintre aceste două lucrări este recunoscută pe mai multe planuri – structural (atât la nivelul ciclului, cât și al mișcărilor individuale din cadrul ciclului), tonal și conceptual. Având în vedere că atât Beethoven cât și Schubert se adresează aceluiași gen de mare popularitate – serenadei, baza acestor compoziții este un fel de întoarcere la muzica celebrilor lor predecesori, Haydn și Mozart, mai mult, întâmplările istorice indică faptul că Octetul lui Schubert a urmat ca răspuns la Septetul lui Beethoven.
Reuniți din întreaga lume, acești prețuiți artiști muzicali cântă împreună cu mare plăcere, sensibilitate, afecțiune, precizie fiecare semn din partitura de pe pult.
„Tri, četiri (Novi) Sad” așa s-a intitulat penultima seară de concert care a fost susținută de profesorii de la Academia de arte din Novi Sad: Robert Lakatoš vioară, Jožef Bisak violă, Marko Miletić violoncel și Mihajlo Zurković pian.
În perioada în care normele și standardele erau stabilite în muzică, înclinația lui Mozart pentru experimentare se reflectă poate în primul rând în domeniul muzicii de cameră. Ca pianist și improvizator desăvârșit, a compus și muzică de cameră cu pian, subliniind importanța acestei părți și descoperind noi game interpretative. În Cvartetul cu pian nr. 1 în sol minor k 478, compozitorul a dat un răspuns foarte complex, matur și creativ posibilităților oferite de domeniul muzicii de cameră. Având în vedere faptul că principala inspirație a lui Mozart a fost vocea umană, calitatea vocală, astfel și frazarea subtilă a părții de pian iese în prim-plan, ce ne-a demonstrat și ansamblul din Novi Sad acuratețe, precizie, mult simț și dăruire.
În comparație cu simfoniile și ciclurile vocal-simfonice, muzica de cameră de Mahler este un domeniu mai puțin cunoscut al creației compozitorului. A fost păstrată prima mișcare din Cvartetul în la minor ca o mărturie permanentă a atitudinii compozitorului faţă de modelele sale romantice. Lirismul dominant și armonia complementară a părților situează concertul pentru pian al lui Mahler în cadrul stilului romantic.
În încheiere am ascultat Trio-ul cu pian nr. 2, în mi minor, op. 67 de Dmitrij Schostakovich începută în timpul războiului din 1943 și finalizată un an mai târziu. Lucrarea este dedicată prietenului apropiat al compozitorului Ivan Solertinsky, a cărui moarte subită, cu câteva luni înainte de finalizarea partiturii, l-a zguduit pe Shostakovich într-o asemenea măsură încât a căzut într-o stare sufletească de tristețe fiind sigur că nu va mai scrie vreodată o altă notă. Totuși lucrarea o încheie ca un ciclu de patru mișcări în care ultima parte conține o temă apropiată de muzica tradițională evreiască. Deseori o numesc „Dansul morților”, deoarece a fost scris ca un memorial al suferinței evreilor forțați de către naziști în lagărele de concentrare să danseze înainte de a fi uciși lângă mormintele deja săpate.
În anul 1944 Trio-ul cu pian nr. 2, în mi minor, op. 67 a fost interpretat în primă audiție de Schostakovich împreună cu Cvartetul „Beethoven”și pentru această lucrare a primit premiul „Stalin”, pe atunci cea mai înaltă distincție în cultura Uniunii Sovietice. În cadrul ceremoniei de înmormântare a compozitorului a fost interpretată mișcarea a doua largo.
În această compoziție complexă din punct de vedere tehnic, interpreții au prezentat atât calități individuale, cât și arta perfectă interpretării colective, de grup. Trio-ul a prezentat o multitudine de contraste, de la flajoletul executat cu măestrie de violoncel la începutul piesei până la „dansul morții” și tema evreiască evidențiată în mișcarea finală a compoziției.
Cântul muzicienilor din Novi Sad: Robert Lakatoš vioară, Jožef Bisak violă, Marko Miletić violoncel și Mihajlo Zurković, pian au dovedit o bună pregătire interpretativă, muzicalitate, acuratețe, omogenitate…
Cinstea de a încheia ediția de anul acesta a SOMUS-ului ia revenit ansamblului Simon Trpčeski & prijatelji. Interpretările instrumentistului Simon Trpčeski, unul dintre cei mai căutați pianiști de astăzi, sunt originale și profund expresive, iar virtuozitatea lui este pronunțată și puternică. Simon cucerește inimile ascultătorilor din întreaga lume. Cântă cu cele mai mari orchestre din Lume, precum New York Philharmonic, Royal Philharmonic Orchestra din Londra, San Francisco Symphony Orchestra… Împreună cu prieteni și colegi, muzicieni pasionați, împrăștiați în toată lumea, Simon, în turneul prin Balcani prezintă proiectul „Makedonissimo” despre care cei ce l-au savurat spun că este uluitor. Programul este constituit din transcrieri și prelucrări de muzică macedoneană tradițională, jocuri, cântece selectate de Trpčeski și înveșmântate armonic într-un fel specific, propriu de compozitorul Pande Shahov. Păstrând însușirea de a fi unică, această sonoritate leagă muzica clasică, modernă, jazz-ul, muzica de salon, cea romă etc. într-un tot unitar neobișnuit, distins.
Muzica populară macedoneană se bucură de respectul etnomuzicologilor și al publicului din întreaga lume. Deși este o regiune geografică mică, Macedonia a dat naștere unei extraordinare bogății de cântece și dansuri caracterizate printr-un ritm complex și o varietate melodică atrăgătoare.
Așadar, alături de prietenii săi, muzicienii: Aleksandar Krapovski, vioară – Macedonia de Nord, care cântă cu însuflețire și mare sensibilitate, Aleksandar Somov, violoncel – Bulgaria, dispune de sunet cald și plăcut al instrumentului său, Hidan Mamudov, clarinet, saxofon, caval – Macedonia de Nord care special pentru acest proiect a învățat să cânte la caval și Vlatko Nušev, percuție, timpan – Macedonia de Nord cu un simț ritmic extraordinar, Simon Trpčeski a pornit la drum, în turneu prin lume pentru a prezenta publicului meloman încântătorul program muzical. Membri ansamblului Simon Trpčeski & prijatelji dispun de studii academice însă aspectul cantabil, melodic al muzicii macedonene și poate chiar stima față de originea lor i-a făcut, în semn de omagiu, să se dedice și să se bucure de cantabilitatea creațiilor artistice muzicale macedonene.
Ideea pentru proiectul „Makedonissimo” a venit de la Simon Trpčeski, din pasiunea lui pentru muzica tradițională. Concertul constituie șase mișcări, fiecare incluzând cântece și jocuri cu aceleași modele metrice. Ciclul de șase suite de cântece și jocuri, Simon ,preferă să numească acest ciclu „împletitură”, „Pletenki”. Cu ajutorul proiectului acestuia și-a propus, printre altele, să prezinte tradiția muzicală macedoneană, nu într-un mod „academic” dar complex și plăcut. Compozitorul Pande Shahov a adaptat materialul original într-un mod sonor deosebit. Manieră proprie lui păstrând cu strictețe ritmul și măsurile specifice dar dificile.
Publicul încântat și sedus de farmecul și drăgălășenia atmosferei produse de ansamblul macedonean Simon Trpčeski & prijatelji au aplaudat frenetic la scenă deschisă.
În turneul lor ansamblul macedonean Simon Trpčeski & prijatelji au încheiat și NOMUS-ul Festivitățile muzicale de la Novi Sad.
Ediția a 11-a a Festivităților Muzicale de la Sombor, de anul acesta a întrunit artiști muzicali dintre cei mai valoroși la ora actuală care s-au prezentat la un nivel artistic înalt.
Semnează Ileana Ocolișan Baba
naslovna: objektiv24