Duo harfa C. Finch şi S. Keita
În seara de 13 aprilie curent (2019) melomanii din Novi Sad, în cadrul Festivităţilor muzicale de la Novi Sad, au avut prilejul să asculte Simfonia nr. 7 Cântecul nopţii de Gustav Mahler (1860–1911) în interpretarea Orchestrei simfonice voivodinene sub bagheta dirijorului Aleksandar Marković, actualmente unul dintre dirijorii sârbi în plină ascensiune.
În muzica simfonică care amplifică foarte mult aparatul formal și instrumental al simfoniilor un loc aparte îl ocupă şi compozitorul Gustav Mahler. Soliști vocali și coruri apar în multe din simfoniile sale: Simfonia a 2-a conține un final care este un imn monumental al Învierii, în a 3-a, compusă în șase părți, intervine o solistă „contralto” și un cor feminin, în a 8-a se intonează tema religioasă Veni Creator Spiritus, a 9-a se termină cu un „adagio” care durează o jumătate de oră, iar a 10-a – rămasă neterminată – cuprinde doar un „adagio” în care se recunosc deja elementele atonale.
Gustav Mahler este un compozitor austriac, care face parte din pleiada de creatori ai romantismului târziu, unul dintre cei mai importanţi dirijori ai generaţiei sale. Stilul componistic al lui Mahler se regăseşte la graniţa dintre tradiţia austro-germană a secolului XIX şi modernismul de la începutul secolului XX. După anul 1945 muzica sa a fost redescoperită, astfel că Mahler a devenit un compozitor ale cărui lucrări cel mai des au fost interpretate în program, dar şi înregistrate.
Numită neoficial Cântecul nopţii, simfonia nr. 7 a fost compusă de Mahler într-o perioadă când se confrunta cu mari dificultăţi personale: şi-a dat demisia de la conducerea Operei de Stat din Viena, cea mai mare fiică a sa a murit de scarlatină, iar medicii i-au descoperit compozitorului nişte probleme de inimă incurabile. Acestea se pare că sunt motivele pentru care optimismul şi veselia prezente în simfonie sunt temperate de nuanţe grave şi melancolice. Simfonia durează aproximativ 80 de minute şi ne poartă prin toţi acei ani zbuciumaţi ai vieţii compozitorului. Partea întâi „Langsam“ cu o introducere uşor întunecoasă, cu ritmuri punctate şi melodie gravă, lamentoasă interpretată de corni, poartă o deosebită greutate. În următoarea mişcare „Nacht Musik“ un fel de viziune a unui nocturno romantic, scris într-un ton de serenadă, se aude după introducerea cornilor (pe principiul întrebare răspuns) o muzică melancolică de „Lendler“, în epilog un contrapunct liber jucăuş între flaut, clarinet şi corn. O nouă mişcare „Nacht Musik“ crează cu ajutorul mandolinei, ghitarei, harfei şi coardelor o atmosferă plăcută a stării de spirit. În poate cel mai convenţional „Rondo final“ în general cu caracter senin, domină o atmosferă solemnă în Do major. Muzica lui Mahler impresionează şi încântă şi are darul de a-i cuceri în mod special pe acei ascultători care îşi pun întrebări existenţiale.
Aleksandar Marković s-a dovedit ca un dirijor echilibrat, riguros, cu o gesticulaţie sobră, economicoasă, eficientă. Un maestru carismatic, stimulent, încurajator şi sprijinitor, cu o extraordinară atitudine şi tehnică manuală, pe care, prin urmare îţi face mare plăcere să-l priveşti. A fost dirijor, şef de orchestră la Teatrul şi Orchestra de Stat din Tirol, apoi, directorul muzical şi dirijorul principal al Filarmonicii din Brno, directorul muzical al Operei „North“. Şi-а luat licenţа în clasa profesorului Leopold Hager lа Universitatea pentru muzică şi arta interpretării din Viena, iar la Academia de muzică „Chigiana” din Siena, Italia a urmat cursuri de măestrie. Aleksandar Marković a fost premiat cu o diplomă de onoare, a fost câştigătorul bursei din Fondaţia „Herbert von Karajan” şi învingătorul ediţiei a 7-a a Competiţiei internaţionale „Grzegorz Fitelberg” din oraşul polonez Katowice. Acest relativ tânăr şi înzestrat dirijor dispune de un repertoriu simfonic şi de operă foarte bogat, de la compoziţiile clasice şi romantice până la cele contemporane.
Orchestra simfonică voivodineană, pe care a condus-o în seara concertului Aleksandar Marković, este de fapt, continuatorul ansamblului Simfoniştilor voivodineni care şi-a schimbat denumirea în luna februarie 2011. Până în prezent această foarte importantă instituţie pentru Voivodina şi nu numai, a efectuat aproape o sută de concerte, atingând un nivel de interpretare foarte înalt. Insistând asupra diversităţii repertoriului clasic, câteodată şi repertoriului ocazional, mai specific (când este vorba despre concertele organizate de Anul nou), Orchestra simfonică voivodineană s-a prezentat cel mai bine în literatura simfonică şi concertantă din perioada romantismului târziu, captivând astfel cu un sunet luxos, o scară largă de dinamism şi cantilene melodioase, dar s-a dovedit şi în ce priveşte interpretarea compoziţiilor secolului XX precum şi a creaţiei contemporane sârbe.
Şi cea de a şasea seară de concert, care s-a desfăşurat în galeria „Matica srpska“ ne-a încântat şi de-a dreptul delectat. Este vorba despre cuplul muzical, vocal-instrumental Catrin Finch -harpă din Vels şi Seckou Keita – kora din Senegal.
Artistă de o reputaţie internaţională şi una dintre cele mai realizate harpiste ale generaţiei sale, Catrin Finch supranumită şi „regina harpei“ încântă publicul larg de pe mapamond. Primul succes l-a avut la concursul internaţional din Franţa „Lily Laskine“, apoi la New York la concursul mondial pentru tineri interpreţi, ce i-a adus peste 30 de prezentări în concert inclusiv recitaluri la New York, Boston, Washington etc. A înregistrat pentru cele mai cunoscute companii internaţionale în calitate de solistă, sau alături de cei mai renumiţi artişti muzicali din Marea Britanie.
Seckou Keita din Senegal este o personalitate neobişnuită şi un muzician foarte talentat, cu inima încărcată de tradiţia locurilor de unde provine, din regiunea Casamance, dar care mereu extinde, răspândeşte limitele abilităţii sale. Este considerat un artist multilateral: cântăreţ de laudă, compozitor original, care cunoaşte toate genurile muzicale, un interpret virtuos la kora, o harpă din Africa de sud cu 22 de corzi.
Harpista de renume internațional, Catrin Finch și interpretul senegalez la kora, Seckou Keita, oferă artei muzicale şi publicului o colaborare interesantă şi unică până în prezent. Penetrând adânc în diversitatea tradițiilor și transformându-le cu o sinergie remarcabilă, Catrin și Seckou şi-au făcut o reputație formidabilă cu performanțele lor extraordinare. După succesul albumului lor de debut încoronat în anul 2013 cu premiul ediţiei discografice Clychau Dibon, al doilea album Soar, mult așteptat, a fost lansat în aprilie 2018, şi a continuat în primăvara și toamna aceluiaşi an, cu un turneu prin Marea Britanie.
-Suntem foarte încântați. A câștiga de două ori această recnoştinţă este incredibil. Am avut o mare responsabilitate faţă de acest album. Doar pentru a fi nominalizat ar fi fost destul de strălucitor! – spune Catrin.
-Aceasta este o surpriză minunată – spune Seckou Keita, care este şi producătorul albumului. Nu există niciodată, nici o garanție cu privire la modul în care un al doilea album va fi primit de public şi critică, așa că nu am avut prea multe așteptări.
Sofisticatul instrument african kora, utilizat de populația Malinke din Africa de Vest, este considerat ca o lăută sau chiar harpă. Corzile sale sunt situate în două rânduri paralele, care se ridică vertical pe fiecare parte şi care are o crestătură pentru fiecare șir. Gâtul lung trece printr-o tărtăcuță mare emisferică cu gust decorată. Acest instrument emană sunete minunate.
Această colaborare sublimă, recunoscută de critici şi public, dintre doi artişti muzicali australieni, virtuoși, oferă o audiţie uimitoare. Desenând şi scotocind adânc în propria lor tradiție o transformă uşor, cu o cooperare aleasă, într-o sonoritate plăcută publicului larg. Catrin și Seckou şi-au construit o reputație formidabilă prin concertele lor atrăgătoare şi extraordinare. Acești doi virtuoși şi aventuroși muzicieni realizează o muzică remarcabilă și cu o experiență de viață plină de sonorităţi formidabile.
Illeana Okolisan Baba