Octopus, Lajko Felix i Valosi

Concertul din cea de a treia seară a Festivităţilor muzicale de la Novi Sad a avut loc în Galeria „Matica srpska” o admirabilă ambianţă pentru muzică de cameră. În sala arhiplină de melomani s-a prezentat cvartetul de piane „Octopus” din Izrael alcătuit din membri: Ifat Zaidel, Bart Berman, Tavor Gochman şi Meir Wiesel. Înfiinţat în anul 2013 cu scopul păstrării, îngrijirii şi prezentării aranjamentelor artistice valoroase ale unor lucrări clasice precum şi a celor originale compuse pentru o astfel de formaţie instrumentală. Membri cvartetului „Octopus” reprezintă o interesantă îmbinare de generaţii, originari din diferite ţări: Olanda, Maroco şi Izrael, de unde provin şi cei patru autori, care până acum au compus lucrări pentru acest ansamblu rar: Josef Bardanachvili, Aran Ashkenazi, Naame Perel şi Cvija Avnija. Ansamblul „Octopus”, cu sprijinul Ministerului culturii, susţine concerte cu acelaşi entuziasm şi succes atât în săli mici cât şi în săli mari de concerte, mai însemnate din Izrael şi alte ţări.

În program am ascultat lucrări de E. Grieg, A. Glazunov, R. Schumann, E. Asher, A. Dvořák, F. Liszt, transcripţii pentru două piane la opt mâini. Aceşti simpatici pianişti au inaugurat concertul cu muzica de scenă Peer Gynt de compozitorul norvegian Edvard Grieg (1843-1907) compus după poemul dramatic omonim de Henrik Ibsen. Este un exemplu de muzică pentru piesă de teatru foarte des interpretată în variate transcripţii, inspirată din folclorul norvegian şi cu elemente expresive din romantismul târziu, ea se menţine pe podiumul de concerte prin două suite orchestrale. Noi am ascultat Suita nr.1 opus 46 în aranjament pentru două piane la opt mâini de Adolf Ruthardt.

Cea de a doua compoziţie a fost Fantezia simfonică Marea de Aleksandar Glazunov (1865-1936) distins profesor de compoziţie şi dirijor. Muzica atât de plastic şi sugestiv descrie marea, valurile şi plajele liniştite, tăcerea înainte de furtună, foşnetul vântului furios, cerul întunecat, lumina nu prea tare a soarelui şi toată imaginaţia şi schimbările naturii. O ambundenţă de melodii agreabile, bogat şi plăcut orchestrate.

Partitura originală a piesei Andante şi temă cu variaţiuni, opus 46 de Robert Schumann (1810-1856) este scrisă pentru un ansamblu mai puţin obişnuit – două piane, două violoncele şi corn. Aranjamentul pentru două piane la patru mâini îl semnează Ernst Naumann.

A urmat apoi un Capriccio de Ernst Asher piesă vioaie, capricioasă, schimbătoare, dar plăcută urechii.

Cele două culegeri de câte opt dansuri slovene (opus 46 şi opus 47) din creaţia lui Antonin Dvořák (1841-1904), au fost comandate de editorul „Zimrok” din Berlin şi deja la prima audiţie au devenit foarte îndrăgite de interpreţi şi publicul meloman. Prima versiune, compusă pentru două piane la patru mâini a fost şi orchestrată păstrând dinamismul şi dramaturgia contrastului, al metricii, al tempo-ului şi caracterului jucăuş. Dansul sloven nr. 2 în mi minor opus 46 după origine este o dumka ucraineană. Aranjamentul pentru „Octopus” îl semnează Robert Keller.

Rapsodia maghiară nr. 9, numită Carnavalul din Peşta de Franz Liszt (1811-1887) a fost compusă pentru pian la patru mâini şi exprimă atmosfera relaxantă a capitalei ungare prin anul 1840. Aici avem o asamblare deosebită de melodii populare îmbinate cu elemente improvizatorii şi de virtuozitate aprinsă, feroce. Cum ar fi spus Béla Bartók, Liszt a creat încă o lucrare de o „autenticitate perfectă“.

O altă seară remarcabilă a fost şi aceea în care s-au prezentat violonistul Lajkó Félix şi ansamblul de coarde „Valosi” din Polonia.

Despre Lajkó Félix se spune că ar fi o persoană mai degrabă distrată şi un pic absentă. Rareori îi poţi surprinde privirea îndreptată spre public. Când ai reuşit, i-ai zărit în privire un soi de timiditate împletită cu delicateţe.

Lajkó Félix este un scripcar diabolic, dar nu neapărat în sens paganinian, însă născut cu instrumentul în braţe. E primul copil al familiei Lajkó. S-a născut la Bačka Topola, orăşel simpatic din Voivodina, multietnic şi multicultural. În copilărie a învăţat să cânte la ceteră, ca la Şcoala medie de muzică din Subotiţa, la despărţământul instrumente de suflat să-şi i-a licenţa la saxofon. La Bucureşti s-a dus cu o vioară împrumutată devenind în scurt timp membrul cvartetului „Dresch“. Până la el nimeni din membri familiei nu s-au ocupat profesional cu muzica. Astăzi Lajkó Félix face naveta între Budapesta şi Subotiţa prezentând şi unind sau împletind cultura Ungariei cu împrejurimile sale natale voivodinene.

Un săgetător şi un fumător convins căruia i s-a făcut cadou o stea de pe cer. Şi rivalii recunosc genialitatea tânărului rebel, autodidact şi hiper-sensibil pentru care cel mai bun studiou se află în mijlocul naturii. Un bărbat înghesuit în propriul trup, el fiind liantul dintre suflet şi vioară.

Prima experienţă cu muzica sau prima sonoritate care a “mişcat” ceva în el a fost o lucrare de Mozart, interpretată de Zoltan Kocsis. Intr-o seară mama i-a pus acel disc pe un pick-up vechi şi l-a ascultat ore în şir.

A cântat întîi la ceteră, apoi la pian, pe urmă a venit vioara care îl însoţeşte şi-l împlineşte sufleteşte atât pe el ca interpret cât şi publicul ascultător.

-E un „fel” de viaţă cea care pe mine mă intersează. Aşa-numita “viaţă bună”. Cred în ceva ideal. Doresc să ofer oamenilor, şi mie însumi, o muzică în stare să ne fericească. Măcar cât timp o ascultăm. Îmi doresc să cred în prea-mărita tehnică şi în stil. Dacă nu sunt prea mulţi pe scenă cu tine, cu atât mai mult, pentru a te exprima veridic trebuie să crezi în ceva – a declarat Lajko Felix în “Muzica de vest”, România.

-Eu nu vreau să compun şlagăre, ci prin intermediul muzicii să exprim ceea ce gândesc despre lume. Vreau să mă pun la încercare, să compun o lucrare -mai scurtă, sau mai lungă, chiar de o oră- pentru vioară solo, în care cu ajutorul limbajului muzical să spun o poveste. Sunt unii care consideră că am dăunat muzicii populare, introducând motive şi teme acolo unde nu ar fi fost cazul – declară Lajkó Félix.

-După o vreme nu sunetul este foarte important, ci ceea ce este în spatele lui. Dincolo de el. Insă când ajungi să-ţi sune instrumentul cum îţi doreşti, e o mare bucurie şi realizare. Sunetele interioare sunt cele ce te fac să te porţi şi să reacţionezi „anormal”. Îmi şi place să fiu catalogat aşa. Când îmi cânt muzica, mă transfigurează complet, şi nu stiu în ce direcţie mă va duce – a continuat Lajko Felix în „Muzica de vest“, România.

De câţiva ani buni, apariţiile lui pe scenă intră în această categorie ca cele „abia aşteptate“. Întâlnirile “live” cu muzica sa pur viscerală prezintă o revelaţie. Atuul său? Unicitatea inclasificabilă. Stilul care nu admite termeni de comparaţie deşi, unii au facut-o…chiar cu Nigel…

Concertul a fost inaugurat de ansamblul de coarde „Volosi“ din Polonia, care fac revoluţie în ceea ce priveşte energia interpretativă foarte puternică, care răstoarnă graniţele muzicale şi geografice cu creaţia lor, un amestec sonor irezistibil cu care se prezintă pe scenă cu mare succes. Alcătuit din cinci cordari: Jan Kaczmarzyk – violă, Krzysztof Lason – vioară, Robert Waszut – contrabas, Stanislaw Lason – violoncel şi Zbigniew Michalek vioară, cvintetul „Volosi“ este un emoţionant şi dinamic ansamblu tânăr pe scena muzicală contemporană. A debutat în anul 2010 la festivalul „New Tradition“ culegând toate premiile existente. Un an mai târziu şi-au confirmat reputaţia fiind deţinătorii premiului Grand prix „Svetozar Strachina“ la concursul Uniunii europene de radiodifuziune în categoria muzica mondială (world music). Primul album al acestora a intrat pe lista celor 20 cele mai bune realizări din acelaşi gen, iar la festivalul „Colours of Ostrava“ din Republica Cehia în anul 2016, cvintetul de coarde „Volosi“ a cucerit „Grande Prix Czech Music Crossoads“.

Sensibilitatea senzuală sonoră emanată de Lajkó Félix şi Cvintetul de coarde „Volosi” a fost puternică şi pătrunzătoare, acceptată cu plăcere de publicul prezent în sala de concerte a Studioului „M” al Postului de Radio Novi Sad. O imensă plăcere să fii prezent la astfel de concerte ieşite din comun. A fost o seară de o adevărată delectare artistică.

Ileana Okolisan Baba