NOMUS, FESTIVITĂȚILE MUZICALE DE LA NOVI SAD, EDIȚIA 2022
Momentul inaugurării NOMUS-ului, Festivităților muzicale de la Novi Sad, 20 octombrie curent 2022, a adus melomanilor o deosebită plăcere. Pe scena Sinagogăi s-au prezentat Orchestra simfonică voivodineană, la vioară și pupitrul dirijoral Gordan Nikolić și Céline Flamen la violoncel. Creația interpretativă a maestrului Gordan Nikolić care, în concertul respectiv, a avut rolul de solist la vioară, concertmaistru și nu în ultimul rând și de dirijor, întotdeauna aduce delectare, satisfacție și bună dispoziție.
În deschidere am ascultat binecunoscuta piesă Te Deum, Prelude de Marc Antoine Charpentier (1643-1704), într-un aranjament pentru grup mai restrâns de suflători, melodie, ce figurează ca imn al Euroviziunii pentru difuzări muzicale.
A urmat celebra, dramatica și expresiva lucrare Bătălia de compozitorul ceho-austriac Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644-1704) dedicată zeului vinului și al viței de vie, scrisă pentru zece instrumente cu coarde și arcuș, compoziție ce răscolitor evocă adunarea de trupe, hohote și strigăte de luptă, beții ale soldaților și incantarea morților. Toate aceste efecte muzicienii le-au exprimat prin vociferare (gălăgie, hărmălaie, strigăte, țipete) și prin lovirea instrumentelor lor într-un fel mai neobișnuit pentru a imita sunetele armelor și al tunurilor. Această tumultoasă și tulburătoare atmosferă a fost redată foarte real de membri Orchestrei simfonice voivodinene.
Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847) deja la vârsta de 17 ani a compus magica sa uvertură la piesa de teatru Visul unei nopți de vară pe care am ascultat-o în continuarea programului. Interesul timpuriu al lui Mendelssohn-Bartoldy pentru Shakespeare a fost accentuat și apoi continuat cu același entuziasm după 17 ani, completând astfel opusul cu muzica sa de scenă evocatoare pe care o începuse în tinerețe. Mendelshon-Bartholdy face parte din grupul compozitorilor a căror creație este strâns legată de apariția și înflorirea curentului romantic în muzica primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Lucrările sale se impun prin perfecțiunea formei muzicale, prin rafinamentul armoniilor și originalitatea coloristicii sonore orchestrale. Muzica la comedia lui Shakespeare Visul unei nopți de vară în cele cinci mișcări: Uvertură, Scherzo, Nocturno, Marșul zânelor și Marșul nupțial, descrie peripețiile prin care trec cele două perechi de îndrăgostiți: Lysander și Hermina, Demetrius și Helena, împletește scene comice populare, neobișnuite cu imaginile împărăției de basm a vrăjitorului Oberon și a crăiesei zânelor, Titania. Acțiunea învăluită în atmosfera veselă și luminoasă, degajată de farsele lipsite de răutate ale lui Puck, spiridușul pădurilor, născocitorul numeroaselor întâmplări de necrezut, răzbate din plin în piesă. Această Uvertură magică de Mendelshon-Bartholdy a fost interpretată de Orchestra simfonică voivodineană la pultul de concertmaistru și dirijor Gordan Nikolić, cu mult meșteșug și îndemânare artistică. Locul de concertmaistru nu i-a împiedicat funcția de dirijor maestrului care cu multă eleganță și suptilitate a îndrumat orchestra ai cărei membri, la rândul lor, au interpretat cu pricepere minunata muzică cu program așa cum mai bine nu se putea.
În creația lui Johannes Brahms (1833-1897), zona simfonică este cea mai evidentă. Aci sunt incluse și concertele sale instrumentale extrem de populare, considerate simfonii cu instrumente solo. Mai rar este interpretat Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor op. 102, care cuprinde unele dintre cele mai frumoase teme ale compozitorului. Am ascultat cu mare plăcere această lucrare compusă într-o epocă creativă matură, ea revenind la atmosfera poetică a compozițiilor din tinerețe, cu accente melancolice, epice, care amintește de stilul unei balade. Ne-a încântat sunetul plăcut al violoncelului artistei Céline Flamen, contopit cu cel al viorii lui Gordan Nikolić și al membrilor Orchestrei simfonice voivodinene, care au demonstrat că de fapt „se poate cânta fără dirijor”. Aceasta însă necesită o mai mare atenție a interpreților la partitură și la gesticulația excelentului artist Gordan Nikolić, care suptil și elegant mișca ușor capul sau corpul, iar când nu cânta la instrument gesticula cu arcușul.
Protagoniștii din seara inaugurării NOMUS-ului, Festivităților muzicale de la Novi Sad ne-au prilejuit o seară de o adevărată delectare artistică și sufletească.
Talentatul violonist Roman Simović în cadrul NOMUS-ului, Festivităților Muzicale de la Novi Sad, a susținut două concerte extraordinare sub genericul „Roman și prietenii”. În primul concert pe lângă dânsul și-au mai dat concursul Milena Simović violă, Antonio Meneses violoncel și Andrey Gugnin pian.
În deschidere am ascultat Trei madrigale pentru vioară și violă de Bohuslav Martinu (1890-1955), unul dintre cei mai importanți compozitori cehi, o lucrare din creația extinsă și variată a acestuia, în care se simte izbitor legătura strânsă cu muzica populară cehă pătrunsă, îmbibată de vitalitate, energie și ritm dansant. O lucrare cu roluri egalizate ale fiecărui instrument și în care cuplul artistic dar și perechea conjugală, Roman și Milena Simović, au interpretat aceste miniaturi cu o deosebită dare de suflet. Pur și simplu, sunetele instrumentelor lor s-au contopit într-o perfecțiune și armonie desăvârșită.
1842 este adesea numit „Anul muzicii de cameră” al lui Robert Schumann (1810-1856) deoarece, într-o intensitate aproape neîntreruptă, el a creat trei cvartete de coarde, un trio cu pian, cvintetul inovator cu pian și cvartetul cu pian. Cvartetul cu pian în Mi bemol major, op. 47, pe care l-am ascultat, a fost ultimul din serie, scris în câteva săptămâni. Având în vedere afinitatea lui Schumann pentru pian, nu este surprinzător că cvartetul cu pian și cvintetul cu pian rămân cele mai populare lucrări de cameră ale sale. Cvartetul cu pian în Mi bemol major, op.47 de Robert Schumann este o compoziție concertantă și armonizată într-un totul, care reușește să încorporeze în mod natural toate trăsăturile cheie ale muzicii clasice de cameră. Linia melodică liberă, dozată, contrapunctul, combinarea cu rafinament a melodiilor, evoluarea cu mult gust a motivelor din compoziție, scherzo-ul cu o vioiciune aleasă și chiar fuga zburdalnică, toate reunite într-un bogat și prielnic compozit, exprimat cu mult simț și dăruire de artiștii serii.
În partea a doua a programului am ascultat Cvartetul cu pian numărul 1, în do minor, op. 15 de Gabriel Fauré (1845-1924), una dintre capodoperele tinereții sale. În ciuda faptului că este într-o tonalitate minoră, în compoziție predomină seninătatea, optimismul, deși în mișcarea lentă se simte starea lui Fauré tulburată emoțional la momentul scrierii acestei lucrări. Prima mișcare Allegro molto moderato, în deschidere cu o melodie viguroasă, ce arată influența lui Brahms, cea de a doua Scherzo, Allegro vivo, un scherzo jucăuș, una dintre rarele piese de virtuozitate ale lui Fauré. După un scherzo plin de spirit, următoarea mișcare Adagio este lentă și impune o ambianță puternică de tristețe. Ultima mișcare Allegro molto încheie lucrarea, cu un final plin de viață.
Cel de al doilea concert sub genericul „Roman și prietenii” l-a avut la pian pe Enrico Pace și ne-a înfățișat lucrările: Trio pentru vioară, violă și violoncel în do minor, op. 9, numărul 3 de Ludwig van Beethoven (1770-1827), apoi Trio Elegic pentru vioară, violă și pian în sol minor, numărul 1 de Sergej Rahmaninov (1873-1943) și Cvartetul cu pian numărul 1, în sol minor, op. 25 de Johannes Brahms (1833-1897).
Melomanii, care au dovedit interes pentru această prestigioasă manifestare au avut parte de a asculta o interpretare deosebită. Cele două concerte susținute de artiștii care alcătuiesc ansamblul „Roman și prietenii”, muzicieni cu calități interpretative deosebite, au lăsat o impresie plăcută asupra publicului.
Trupa artistică din Slovacia „Ansamble Janoska” este familială, compusă în general din membrii familiei Janoska. Roman și Ondrej cântă la vioară, Frantiscek la pian, Arpàd solist vocal și Julius Darvas la contrabas. Acest ansamblu este considerat unul dintre cele mai originale grupuri de muzicieni foarte talentați, care interpretează într-un mod aparte muzică clasică, jazz, latino și alte genuri. Inspirația celor patru muzicieni este inepuizabilă și merită toată atenția și entuziasmul nostru. Publicul încântat de sonoritatea oferită de „Ansamble Janoska” a aplaudat frenetic la scenă deschisă.
Programul interpretat de Ansamblul de Cameră al NOMUS-ului a fost mai deosebit din multe puncte de vedere, în primul rând pentru că a conținut lucrări neobișnuite din patrimoniul artistic național francez și englez, dar și pentru că a prezentat posibilități incredibile și culori bogate ale combinației lor unice de instrumente: Rita Kinka pian, Laura Levai flaut, Sanja Romić oboi, Aleksandar Tasić clarinet, Nemanja Mihajlović fagot și Nikola Ćirić corn. Am ascultat într-o interpretare deosebită lucrările: Sextetul pentru pian și suflători, op. 100 de Francis Poulenc (1899-1963), apoi Sextetul pentru pian și suflători în do minor op. 40 de Loui Farrenc (1804-1875) și Sextetul pentru cvintet de suflători și pian de Leo Smith (1900-1943).
Cea mai cunoscută poveste de dragoste evocată în tragedia lirică Romeo și Julieta de William Shakespeare este trăită și astăzi, la aproape patru secole și jumătate de la crearea celor mai diverse versiuni teatrale, muzical-scenice, vocal-instrumentale și program-simfonice, adică adaptări influenţând creativitatea multor scriitori de mai târziu. Personajele eroinei nefericite și ale eroului tragic, finalul dramatic, cu moartea protagoniștilor au inspirat atât teatrele de balet cât și cele de marionete artistice, printre care și celebra trupă de păpuși „Per Pok” din Spania, care și-a susținut spectacolul la Teatrul național sârb utilizând muzica uneia dintre cele mai frumoase lucrări de Serghei Prokofiev (1891-1953) baletul Romeo și Julieta. Bona îi înmânează lui Romeo scrisoarea Julietei, Duelul lui Tybalt și Mercutio, Strada se trezește, Oamenii continuă să se bucure, Dansul cavalerilor, Mercutio moare, Romeo se hotărăște să răzbune moartea lui Mercutio, Prințul dă comanda, Dormitorul Julietei, Dansul Fecioarelor cu crinii, Măștile și Moartea Julietei, au fost mișcările interpretate de măștile trupei „Per Pok” și de Orchestra Operei Teatrului național sârb din Novi Sad, la pupitrul dirijoral Aleksandar Kojić. În rolul naratorului s-a prezentat actorul Milovan Filipović.
Concertul susținut de Dhafer Youssef ne-a adus în sala mare a Teatrului național sârb răsunet indian. La vârsta de 19 ani, Dhafer Youssef a descoperit la Viena muzica indiană și imediat a simțit efectul unei iluminări. Sonoritatea hindusă i-a atins sufletul său artistic, muzical. De atunci, acest artist a trăit și a respirat muzica indiană. Sau poate că muzica indiană l-a ales pe Youssef ca mesager? Pe lângă acest cântăreț și interpret la „oud” au mai cântat saxofoniștii Raffaele Casarano și Rastko Obradović, precum și percuționistul Adriano Dos Santos. Oudul este un instrument cu coarde cu gât scurt în formă de lăută, de obicei cu 11 coarde grupate în șase cursuri.
Posesor al unei voci unice, expresive și creator al unui vers muzical complex, tunisianul Dhafer Youssef face parte din elita mondială a muzicienilor de jazz. El a reușit să înglobeze în muzica sa influențele tradiției orientale și să le armonizeze cu cele din jazz, world music și muzica electronică.
„Muzica a fost punctul de plecare, dar am simțit că putem căuta ceva universal. Albumul Sounds of Mirrors este o odă către prietenie și fraternitate. În timp ce cântam împreună, am simțit clar că suntem spirite înrudite care se reflectau reciproc” a declarat Dhafer Youssef. Și a mai spus zâmbind că: „Cu cât ești mai în vârstă, cu atât simți mai puțin nevoia să justifici ceea ce faci”. Capacitatea captivantă și nesfârșită a lui Dhafer Youssef de a găsi sunete nedescoperite oferă ascultătorului o oportunitate de aur de a asista la noi întâlniri, la apariția unor noi culori muzicale, care nu au mai fost imaginate până acum.
În ultima seară a NOMUS-ului, Festivităților Muzicale de la Novi Sad și-a dat concursul Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Serbiei la pulitrul dirijoral cu Timothy Redmond și la pian cu Tamara Stefanović. În program au fost interpretate lucrările: Preludiu la După-amiaza unui faun de Claude Debussy (1862-1918), apoi, Concertul pentru pian și orchestră numărul 1 și Concertul pentru orchestră în în fa minor de Béla Bartók.
Debussy a fost un inovator, un creator vizionar ce a schimbat lumea muzicală. Deși nu se bucura de asocierea sa cu eticheta de compozitor „impresionist”, a creat partituri care evocă exact atmosfera surprinsă în tablourile celebrilor pictori impresioniști.
Preludiu la După-amiaza unui faun – în original L’apré-midi d’un faune– este una dintre cele mai cunoscute creații ale sale, o lucrare ce a marcat un punct de cotitură în muzică, deschizând calea compozițiilor moderne. Inspirată de poemul omonim semnat de poetul simbolist Stéphane Mallarmé, lucrarea a servit ca bază pentru coregrafia imaginată de unul dintre marii balerini din istoria dansului Vaslav Nijinsky, care a creat prima coregrafie pe baza lucrării lui Debussy.
Unul dintre cei mai importanți creatori muzicali ai secolului XX, alături de Liszt și cel mai mare compozitor maghiar Béla Bartók, s-a bazat în mod esențial pe muzica populară națională și pe politonalitate ca urmare a utilizării scalelor modale și amestecarea acestora ceea ce conferă creațiilor sale un caracter și un timbru unic și original.
Concertul pentru pian și orchestră numărul 1 păstrează duritatea și disonanța caracteristice lui Bartók. Aici precum și în întreagă creația compozitorului, pianul este utilizat predominant ca instrument de percuție. Maniera mai severă de interpretare a pianistei Tamara Stefanović s-a potrivit de minune lucrării, astfel că alături de Orchestra Radioteleviziunii Serbiei am ascultat o interpretare deosebită.
Concertul pentru orchestră în fa minor este numit „concert” deoarece unele instrumente sunt tratate într-o manieră de concert, ca solistice, virtuozitatea predominantă fiind aplicată întregii compoziții, iar sunetul neobișnuit este adus în prim-plan. Lucrarea combină elemente ale muzicii populare, în special a Ungariei și României, îndepărtându-se de tonalitatea tradițională, folosind adesea moduri netradiționale și scale artificiale. Bartók a cercetat melodii populare ale multor popoare, iar influența lor se simte mult în tot opusul său. În Concertul pentru orchestră în fa minor, de exemplu, a doua temă principală a primei mișcări, așa cum este interpretată de primul oboi, seamănă cu o melodie populară, cu gama sa îngustă și ritmul aproape întâmplător, dar și cu melodia coarnelor și corzilor indică influența populară.
Și ediția de anul acesta a NOMUS-ului Festivităților muzicale de la Novi Sad, grație organizatorilor, Tineretului muzical din Novi Sad, a adus în fața melomanilor și pe scenele Teatrului Național Sârb și a Sinagogăi artiști muzicali valoroși și de renume mondial.
Semnează Ileana Ocolișan Baba