ÎNTRE 25–28 IANUARIE 20019 LA BELGRAD, ROSI FEST ÎNTRE AJUNS LA CEA DE A II-a EDIŢIE
Rosi Fest este un festival muzical internaţional, cu durata de patru zile, inspirat din creaţia eminentului compozitor european de origine evreu Salomon Rosi (1570–1610), muzician cu o ciudată poveste de viaţă şi cu un opus creativ neobişnuit. Având în vedere contextul istoric al timpului său de creaţie, opusul lui Rosi este unic, combinând muzica renaşterii târzii, respectiv, muzica barocului timpuriu al Europei de vest, cu textele ebraice tradiţionale şi sinagogale. Inspiraţia pentru festival a fost găsită tocmai, în însăşi natura creativităţii lui Rosi care promovează consideraţia faţă de diversitatea patrimoniului cultural, precum şi dialogul cultural prin nişte conexiuni neobişnuite, dar la un nivel artistic înalt. Aceeaşi ideie este reprezentată şi venerată de Rosi Fest, ajuns anul acesta la cea de a doua ediţie.
Programul festivalului mai respectă şi traseul ebraico-sârbo-european, ce cuprinde cercetări şi crearea de noi lucrări muzicale ce ţin cu fermitate de ideea dialogului cultural.
Manifestarea Rosi fest a cuprins diverse evenimente, astfel amintim, vineri 25 ianuarie curent (2019) cursuri de măestrie coordonate de profesoara de canto Claudia Eder, care au continuat sâmbătă şi duminică. Deschiderea propriu-zisă a festivalului a avut loc în Kinoteka iugoslavă prin prezentarea filmului documentar intitulat Hebreo: În căutarea lui Salomon Rosi. Filmul a fost realizat cu concursul unor apreciaţi istorici şi muzicologi, experţi în materie. Muzica din film a fost interpretată de membri renumitului ansamblu Profeti della Quinta, grup vocal care a inaugurat, prin concertul susţinut în sala Adunării oraşului Belgrad, prima ediţie a acestei manifestări.
În perioada renaşterii târzii, la apogeul strălucirii artistice, în Mantova, un tânăr violonist evreu, a străbătut prin barierele discriminaţiei devenind unul dintre cei mai renumiţi compozitori şi interpreţi la curtea voievodului Gonzaga. A fost acesta compozitorul Salomon Rosi care, în anul 1622 a făcut un pas înainte în ce priveşte muzica ebraică, culegând o colecţie de partituri originale cu rugăciuni şi psalmi, intitulată Cîntecele lui Salomon. Cu toate acestea, foarte puţine date sunt cunoscute din viaţa particulară şi din creaţia lui Salomon Rosi Evreul.
Un alt eveniment legat de Rosi Fest s-a desfăşurat duminică 27 ianuarie curent în galeria municipiului evreiesc de la Belgrad. Două prelegeri, prima a fost susţinută de profesoara Ana Stefanović intitulată David şi Jonathan, operă biblică de Marc-Antoine Charpentier. Libretul acestei opere se bazează pe Vechiul Testament, povestea prieteniei dintre David şi Jonatan lămurită şi ilustrată fiind din ambundenţă de lector, cu explicaţii şi exemple muzicale video.
Cel de al doilea curs a fost susţinut de profesoara Tijana Popović Mlađenović. Dânsa a luat ca temă Concertul pentru vioară şi orchestră, respectiv Viola Tango Rock Concerto de Benjamine Yusupov cu subtitlul Muzica are o viziune – ascultându-te pe tine şi pe alţii prin ea. Creaţia lui Yusupov analizează şi aplică toate stilurile şi influenţele în scopul de a-şi forma limbajul muzical propriu atât ca şi compozitor cât şi ca dirijor. În compoziţiile sale, el aplică, tradiţiile muzicii occidentale şi orientale, inclusiv elemente, ecouri muzicale din diferite comunităţi etnice.
Viola Tango Rock Concerto de Benjamine Yusupov a văzut lumina zilei în anul 2005 şi a fost dedicat violistului de renume mondial Maxim Vengerov. Minunata lucrare s-a bucurat de o premieră mondială triumfătoare. Muzica a fost primită cu mare entuziasm de către publicul şi critica din lumea întreagă servind ca ilustraţie în filmul documentar despre viaţa şi realizările instrumentistului Maxim Vengerov intitulat Liwing the Dream în producţia EMI Classics şi distribuit prin internet.
Tot duminică, 27 ianuarie, a avut loc concertul extraordinar, Portrete şi amintiri în cadrul căruia au fost prezentate lucrările premiate, semnate de tineri compozitori care s-au anunţat la concursul cu acelaşi generic, precum şi lucrări de compozitori contemporani cu tematică despre evrei şi îndeletnicirile lor. Titlul de Portrete şi amintiri a fost dedicat evenimentelor dezagreabile din cursul celui de al doilea război mondial, de fapt, un pios omagiu jertvelor nefericitului Holocaust, imagini ce nu se vor mai putea şterge, rămând pentru totdeauna cu multă jale păstrate în memorie. La concursul de anul acesta şi-au anunţat lucrările compozitori din peste douăzeci de ţări, iar comisia artistică a festivalului a ales cinci lucrări pe care le-am ascultat în seara respectivă, semnate de compozitorii: Ben Luna din Ucraina, Braha Bdil şi Gui Ben Tov din Izrael, Nina Petrović din Muntenegru şi Lazar Djordjević din Serbia. Fiecare lucrare în parte, a răspuns în totalitate genericului impus de concurs – Portrete şi amintiri. Acele întâmplări nemiloase, triste, grele, ce nu se uită niciodată, au fost evocate foarte plastic şi sugestiv. Tinerii compozitori au utilizat instrumente muzicale ce pot exprima inima îndurerată, versuri ce exprimă tristeţe sumbră, recitate cu îndârjire, cu supărare şi cu semnul întrebării: de ce? De ce trebuia să fie aşa? Armoniile disonante din compoziţii au descris plastic starea sufletească ajunsă la pământ a acelora în suferinţă. A fost o seară de evocări lugubre, sumbre ce nu dorim să le mai trăim vreodată, undeva şi cândva.
În cadrul aceluiaşi concert am mai ascultat lucrări de Louis Lewandowski, Boaz , Anna Segal şi Meir Finkelstein. În concert şi-au dat concursul Ansamblul sinagogal vocal din Berlin, Orchestra ebraică de cameră şi Corul Braća Baruh din Belgrad. La pupitrul dirijoral s-au perindat dirijorii Regina Jentian din Berlin, Djordje Perovič şi Stefan Zekić din Belgrad.
Ansamblul vocal sinagogal din Berlin, Germania, îl constituie 12 solişti ce cântă şi în alte coruri de operă sau se prezintă în concerte solistice. Este unicul ansamblu din lume care în fiecare vineri seara, în zilele de Sabbath şi la sărbătorile ebraice, interpretează liturghia de Luis Lewandowski. Cantorul Isaac Sheffer, prezent şi în seara concertului, împreună cu renumitul ansamblu din Berlin în cadrul şi a altor concerte, prezintă această unică tradiţie ebraico-germană cu lucrări de compozitori ca: Salomon Sulzer, Moris Ravel, Ben Steinberg, Meir Finkelstein şi alţii. Ansamblul vocal sinagogal din Berlin dirijat de Regina Jentian susţine concerte prin Polonia, Anglia, Germania etc.
Corul Braća Baruh din Belgrad despre care se spune că ar fi cel mai vechi cor ebraic din lume, a luat naştere în anul 1879 sub denumirea de Societatea sârbo-ebraică de cântăreţi . Numele de astăzi îl poartă din anul 1952 în memoria cunoscutei familii evreieşti Baruh din Belgrad, care a suferit mult în pogromul de la începutul celui de al doilea război mondial. În decursul multor ani de activitate Corul Braća Baruh a organizat numeroase concerte în toate centrele muzicale din Iugoslavia, cât şi în afara graniţelor ţării, în Europa, Asia etc. Participă cu regularitate la mai toate manifestările de muzică cultă din ţară cum ar fi: BEMUS, BELEF, Zilele Mokranjac de la Negotin etc. de unde, de obicei, se întoarce cu premii, diplome. Printre muzicienii care se aflau în decursul anilor în fruntea corului îi amintim pe: S. Mokranjac, J. Marinković, S. Hristić, K. Babić, S. Pašćan, A. Vujić şi alţii.
Contribuind cu vervă la afirmarea culturală a ţării Corul Braća Baruh a fost foarte des premiat. Demn de marele succes pe care a continuat să-l menţină acest ansamblu vocal este tânărul şi înzestratul dirijor Stefan Zekić, dealtfel şi preşedintele manifestării Rosi fest.
Şi acum să spunem câteva cuvinte şi despre Orchestra ebraică de cameră din Belgrad care a luat naştere în anul 2012. Unul dintre înfiinţătorii orchestrei a fost violoncelistul Laslo Mezei. Membri în ansamblu sunt muzicieni profesionişti de origine evreiască şi prietenii lor. Orchestra în general interpretează lucrări de compozitori tot de origine evreiască precum şi acelora ale căror lucrări sunt inspirate din viaţa evreilor, din tradiţia, cultura şi istoria comunităţii evreieşti din Serbia. Conducerea muzicală a Orchestrei ebraice de cameră din Belgrad îi revine tot muzicianului Stefan Zekić care cu dirijatul se ocupă de la vârsta de şaptesprezece ani. În prezent urmează studiile de doctorat, – despărţământul dirijat, la Facultatea de arte muzicale din Belgrad. La aceeaşi facultate a urmat şi cursuri de canto. Cunoştinţele şi le-a perfecţionat la cursuri de măestrie susţinute de apreciaţii dirijori Uroš Lajovic (Austria), Androu Perotta (Marea Britanie) şi Max Frei (Germania). Pe lângă funcţia de dirijor principal al celui mai vechi cor evreiesc Braća Baruh, Stefan Zekić, este fondatorul şi conducătorul artistic al ansamblului de muzică veche Canticum novum, dirijorul Orchestrei ebraice de cameră de la înfiinţare şi directorul manifestării internaţionale Rosi fest. În stagiunea 2009/10 Stefan Zekić se angajează la Teatrul popular din Belgrad iar opera Însurătoarea lui Figaro cu care a debutat, a fost declarată ca cel mai reuşit spectacol al stagiunii. Din anul 2012 colaborează cu primadona Radmila Bakočević în cadrul Studioului de operă Borislav Popović la Teatrul popular, iar din anul 2014 dirijează cele două opere de Mozzart – Flautul fermecat şi Bastien şi Bastiena. În calitate de dirijor invitat a realizat concerte reuşite cu: Corul Madrigal şi Orchestra simfonică ale Facultăţii de arte muzicale din Belgrad, cu ansamblurile vocale Oktoih, Marienhain (Germania) Musica (Slovenia), atunci, Kraljevski gudaći sv. Đorđa, Orchestra simfonică Stanislav Binički, Orchestra simfonică muntenegreană etc. Stefan Zekić este deţinătorul mai multor recunoştinţe şi premii, de la cele mai de prestigiu festivaluri internaţionale de muzică corală. Deasemenea statul Izrael l-a onorat cu o decoraţiune, un ordin special pentru realizările sale deosebite în ce priveşte muzica evreiască. A colaborat cu: Jiří Menzel, John Ramster, Martin Evans, Olga Makarina, Istvan Sekelj, Eraldo Salmieri, Claudia Eder şi alţii.
Festivalul Rosi Fest s-a încheiat cu spectacolul de operă Încoronarea Popeei de Claudio Montecerdi pus în scena Teatrului naţional Raša Plaović. Compusă la vârsta de 75 de ani, ea, a fost asemuită, în istoria operei, cu triumful creator de la sfîrşitul vieţii unui alt mare compozitor italian de mai târziu Falstaff al lui Giuseppe Verdi. Opera Încoronarea Popeei se deosebeşte fundamental de operele anterioare: în locul eroilor mitologiei sau imaginari, ea aduce pe scenă personaje cunoscute din istorie şi, prin aceasta, creează un model de operă istorică, model ce va deveni tradiţional secole de-a rândul. Acesta este aportul cel mai însemnat pe care Monteverdi îl aduce în dezvoltarea teatrului muzical, pe care l-a slujit cu toate resursele geniului său. Încoronarea Popeei emană o temă atractivă despre perioada romană şi împăratul Nerone, care, însurat fiind cu Otavia, este sedus de amanta Popeea cu care până la urmă reuşeşte să se căsătorească. Trăsăturile acelor timpuri este posibil şi astăzi să le înţelegem, precum dorinţa de stăpânire, dragoste, pasiune, trădare, gelozie, lăcomie, ambiţii nebune ale Popeei de a-şi pune coroana pe cap. Din păcate, însă, nimeni nu reuşeşte să-i facă pe protagonişti, împăratul Nerone şi Popeea, să renunţe la această stranie dorinţă a lor. Popeea ca o veşnică famme fatale utilizează magia sa pentru al seduce pe Nerone, dar erotismul ei este mai presus de toate în funcţie de venirea ei la poziţia socială înaltă şi la extravaganţă de tot felul.
În regia lui Aleksandar Nikolić, coregrafia semnată de Aleksandar Ilić, scenografia Dunja Kostić sub bagheta dirijorului Alberto Veronesi, această grandioasă, operă cu un subiect întotdeauna actual, a sedus publicul ca de fiecare dată când se ascultă. În rolurile principale s-au prezentat soliştii ansamblului Barock vokale din Mainz coordonat de profesoara Claudia Eder, dansatori de la Institutul de muzică artistică coregraf Aleksandar Ilić, precum şi orchestra alcătuită din membrii ansamblului New Trinity Baroque condus de directorul artistic Predrag Gosta, căruia i se atribuie un rol de seamă la realizarea acestui proiect. În rolurile principale i-am ascultat pe următorii solişti vocali: Popeea – Grutzka Julie, Nerone – Botos Larissa, Seneka – Kupers Florian, Otone – Rohrbach Christian, Otavia – Shai Terry, Drusila/Virtu – Sonja Grevenbrock, Lucano – Daniel Tilch, Valeto/Fortuna – Radoslava Vorgić, din Novi Sad, Amor – Milica Lalošević, Arnalta – Bojan Bulatović, Famiglijar I – Nataša Račić, Famiglijari II – Marko Živković, Famiglijari III – Filip Vučić. Chipul interpreţilor era de o expresivitate teatrală în funcţie de situaţii, dar mai ales de tonalitatea vocilor, care, sub cupola teatrului naţional Raša Plaović răsunau divin, loc ideal, unde nu se petrece nici o distorsiune, muzica este redată perfect, aşa cum ea a fost născută de creator.
Muzica lui Monteverdi ne dezvăluie adevărul vieţii. Operele sale indică aportul cel mai însemnat pe care dânsul îl aduce în dezvoltarea teatrului muzical, pe care l-a slujit cu toate resursele geniului său.
Cea de a doua ediţie a festivalului Rosi Fest din Belgrad, a fost un real succes şi a devenit deja o tradiţie în rândul evenimentelor de iarnă ale oraşului. Un număr mare de spectatori dornic să vizioneze spectacolul cu opera Încoronarea Popeei a rămas în dosul uşilor închise, pentru că Sala Teatrului popular Raša Plaović a fost neîncăpătoare să-i primească pe toţi.
Aceasta dovedeşte că muzica nu este zămislită doar pentru cei avizaţi, care cunosc notele muzicale… nu, muzica este pentru toată lumea! Trebuie doar să ne îndreptăm un picuţ atenţia înspre ea să-i ascultăm cu atenţie povestea.
Ea transmite, emană, şopteşte, gângureşte, îmbie, glumeşte, plânge, zboară, inspiră, pluteşte, visează, zăboveşte, adie, alină, umple, stârneşte, cucereşte…este viaţă. Şi este păcat să nu fim înconjuraţi de o sonoritate minunată să nu avem muzica în preajma noastră.