„MOKRANJČEVI DANI“, „ZILELE MOKRANJAC“, EDIȚIA A 57-a, 2023
În fiecare an în luna septembrie, începând cu 1966, la Negotin, dăinuie comemorarea muzicii lui Mokranjac, unul dintre cei mai importanți compozitori sârbi, sub genericul „Mokranjčevi dani“, „Zilele Mokranjac”. Anul acesta manifestarea a avut loc între 9-15 septembrie. Dealtfel Negotinul este orașul natal al lui Stevan Stojanović Mokranjac (1856-1914), compozitor, muzicolog și dirijor, academician, profesor și director al Școlii sârbești de muzică din Belgrad.
Datorită duratei sale, este considerat unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Serbia, nu numai pentru muzica corală, ci și pentru imaginea de ansamblu pe care o prezintă asupra scenei muzicale sârbe bazate pe sursele tradiției muzicale consemnate de Stevan Mokranjac.
Și ediția a 57-a a festivalului, „Stevan Mokranjac”, cu sprijinul financiar al Municipiului Negotin, al Ministerului Culturii și al sponsorilor, a fost organizat, ca de obicei, de Centrul Cultural de la Negotin. Această ediție a manifestării, precum și următoarele, vor fi dedicate muzicii compuse de Mokranjac, modalitate, o cale ca prin creația lui Mokranjac să ne păstrăm istoria, tradiția și recunoașterea în Europa și în lume.
„Zilele Mokranjac” este de fapt legatar, o moștenire muzicală a orașului Negotin și a Serbiei celui mai mare compozitor și dirijor sârb, Stevan Stojanović Mokranjac.
Folosind cel mai luxos instrument – vocea umană, Mokranjac nu este doar fondatorul muzicii corale din Serbia, ci și cel mai precis, cel mai distinct, cel mai comprehensibil cronicar muzical al timpului său. Actualitatea vieții muzicale a Serbiei va fi creată pentru totdeauna pe urmele lui Mokranjac și fără doar și poate că va fi marcată și de adepții săi. Mokranjac este un privilegiu al orașului Negotin, de unde provine, de unde și-a dobândit primele cunoștințe muzicale, cântând în corul bisericii, de unde a plecat în lume pentru a fi recunoscut ca mare muzician.
Aruncând privirea asupra programului selectat și oferit publicului ne dăm seama că a fost bogat și valoros.
În prima seară a avut loc, în mod tradițional, la Căminul Cultural un concert, de fapt o întrecere, la care au participat șase formații corale: din Turcia, Croația și Serbia. Juriul de specialitate a declarat cel mai bun, corul polifon „Ankara” din Turcia, iar corul mixt „Ina” din Croația a primit premiul pentru interpretarea autentică a unor creații inspirate din folclor.
Eu însă voi prezenta doar evenimentele pe care le-am urmărit între 13-15 septembrie.
Așadar în cea de-a cincea seară a festivalului „Zilele Mokranjac”, ansamblul „Metamorfozis” din Belgrad a prezentat publicului lucrări de tineri compozitori autohtoni: Ivan Božičević 1961), Aleksandra Vrebalov (1970), Draško Adžić (1979), care a participat și ca solist vocal interpretând trei cântece din piesa Romeo și Julieta, Darija Andoska (1979), Ivan Marković (1992), precum și Žarko Mirković (1952), a cărui compoziție Imagini de singurătate a fost interpretată în premieră mondială, absolută.
Iată ce a declarat violistul Saša Mirković, fondatorul și directorul artististic al ansamblului „Metamorfozis”: – Este necesar, dar și de datoria noastră, ca interpreți, să prezentăm pe scenele Serbiei și la toate festivalurile noastre lucrări din creația compozitorilor autohtoni și să ținem legătura cu artiștii muzicali din republicile fostei Iugoslavii, încheiem citatul. Dealtfel, Saša Mirković este unul dintre tinerii cu aptitudini muzicale deosebite care a absolvit cu succes Școala de talente muzicale de la Ćuprija. În opinia criticilor este considerat ca „cel mai bun violist sârb” și ca „un artist carismatic plin de entuziasm”. Desfășoară o activitate artistică susținută, ca solist, și cu diferite ansambluri de cameră, ca pedagog și organizator al vieții muzicale. Susține numeroase concerte solistice cu ansamblul „Metamorfozis”. În repertoriul formației figurează lucrări de la muzica barocă până la cea contemporană de autori sârbi și internaționali, combinând idiomurile clasice cu expresii de etno, jazz și pop, utilizând și tehnologia audiovizuală.
„Metamorfozis” actualmente este una dintre cele mai proeminente și active, una dintre cele mai energice orchestre de cameră de coarde de la noi în a cărei interpretare am ascultat și piesa Stâlpii de Ivan Marković, tânăr compozitor de la Novi Sad, care a cântat mimând, simulând la pian partea gongului. Tânărul compozitor a trăit emoții profunde prezentându-se în fața publicului din orașul unde s-a născut. Melomanii prezenți la concert l-au răsplătit și încurajat cu aplauze călduroase și frenetice.
Orchestra de cameră „Metamorfozis” a mai interpretat și Arta fugii de Bach (1685-1750) precum și compoziția Salam Aleykom de Sahba Aminikia (1981) în aranjament pentru orchestră de cameră semnat de ansamblul „Metamorfozis”. demonstrând acuratețe, virtuozitate, compatibilitate, compactitate și nu în ultimul rând o sonoritate specifică.
În aceeași seară Cvartetul vocal ”Vita Brevis” din Zrenjanin, înființat în anul 2018 a condus publicul într-o călătorie sentimentală. Cele patru doamne foarte simpatice, sopranele Tatijana Ivanica și Vilma Dutina și altistele Zorica Kozlovački și Aniko Gardinovački au interpretat cântece nemuritoare semnate de Gershwin, Nevin, compoziții din repertoriul grupului „Bee Gees”, de Barry Manilow, Ben Oakland și alții. Programul a fost inaugurat cu două cântece bulgare Devojko, mari hubava și Brala moma ruža cveta, piese care se potrivesc cu genericul concertului, „Serenadă nocturnă”, muzică melancolică, culori calde, ruginii, nostalgice de toamnă. Poate mai corect și mai bine ar fi fost, având în vedere scopul, regulamentul, normele, acestui festival, ca în repertoriul acestei formații vocale să fie figurat piese din creația compozitorilor noștri, autohtoni.
Membrele formației vocale „Vita Brevis” au trăit emoțional din plin fiecare compoziție interpretată ceea ce au transmis și publicului care le-a stimulat cu calde aplauze.
Numele cvartetului „Vita brevis”, înseamnă „Viață scurtă”, și transmite un mesaj prețios, acela că, timpul nu trebuie pierdut și că niciodată nu e prea târziu de a te angaja în ceva ce te umple de plăcere, ceva unde-ți poți exprima creativitatea, ceva ce reprezintă pentru tine o nouă provocare.
O manifestare adiacentă a festivalului „Zilele Mokranjac” demn de amintit ar fi și seminarul pentru dirijori de cor coordonat de dr. Tamara Adamov Petijević, dirijor și violonistă și de Verica Pejić, soprană, solistă a Operei Tearului Național Sârb din Novi Sad și director artistic al Studioului Operei pentru copii de la Novi Sad, desfășurată în sala Școlii de artă „Stevan Mokranjac” de la Negotin. În cadrul acestui seminar pentru dirijori de cor, care este organizat pentru a șasea oară sub auspiciile festivalului „Zilele Mokranjac”, au fost dezbătute probleme de gestionare a corurilor de copii și tineret.
-Corurile de copii sunt un fenomen rar în țara noastră. În ultimele decenii, acestea au fost desființate și nu au fost susținute, iar cele existente, în general, nu interpretează muzică corală „a capella” de calitate. De aceea este necesar să definim problemele și dificultățile și imediat să le rezolvăm – a spus dr. Tamara Adamov Petijević.
În casa unde s-a născut Stevan Mokranjac, cu prilejul centenarului nașterii academicianului Vasilije Mokranjac (1923-1984) a fost organizată o dezbatere despre viața și opera excelentului compozitor, continuator, moștenitor, a celei de a treia generații de muzicieni din familia Mokranjac, sub genericul „Amintiri despre Vasilije Mokranjac” coordonat de dr. Ivana Medić.
Vasilije Mokranjac a fost nepotul celebrului Stevan Mokranjac. Tatăl lui Vasilije, Jovan Mokranjac (fratele lui Stevan Mokranjac) a fost violoncelist și pedagog, a scris piese de teatru și literatură didactică.
Deși a trăit doar 62 de ani (din păcate și-a pus capăt zilelor, și-a curmat viața), Vasilije Mokranjac a lăsat o operă vastă și importantă, în care se remarcă cinci simfonii și piese orchestrale într-o mișcare, uverturi, poeme, precum și un număr însemnat de piese pentru pian. În același timp a scris muzică pentru film și teatru radiofonic. A fost profesor la despărțământul – compoziție, la Facultatea de muzică din Belgrad și membru al departamentului de arte plastice și muzicale a Academiei Sârbe de Științe și Arte din Belgrad.
La această tribună științifică am avut ocazia să ascultăm fragmente din cele mai semnificative lucrări ale compozitorului Vasilije Mokranjac. Aproape toate simfoniile lui sunt dramatice, pătrunse, îmbibate cu multă emotivitate, bogate în contraste și conflicte, scrise după modelul neoclasic. Acest limbaj muzical disonant se distinge în simfoniile sale și chiar în toată creația sa.
Plăcute au fost și concertele matinale desfășurate sub genericul „Clasica de la ora 11”. Duo-ul, Vesna Garabantin, violoncel și Marko Miljković, pian a adus în centrul orașului melodii din filme celebre precum și aranjamente minunate ale pieselor de cameră. Prezentarea celor doi tineri instrumentiști a atras un public numeros care s-a bucurat de repertoriul audiat.
Cea de-a șasea zi a festivalului a fost, fără îndoială, marcată de opera pentru copii și tineri „Hai să facem o operă – Micul coșar” de Benjamin Britten (1911-1976) în interpretarea membrilor Teatrului muzical de operă MOTO și a Teatrului mic „Duško Radović”, spectacol ce a fost îmbrățișat cu mare însuflețire de cei mai tineri spectatori dar și de publicul prezent.
– Lucrăm împreună de câțiva ani și cred că facem lucruri foarte bune, am dovedit aceasta astă-seară urmărind reacțiile publicului. Trebuie să spun că am plâns și plâng de fiecare dată când vin copiii să salveze coșarul. Este, în primul rând, o poveste minunată, mesajul lui Britten a fost de fapt, educarea copiilor. Inima îmi este plină când îi văd pe acești copii minunați, și tinerii mei colegi care muncesc atât de mult – a spus mezzosoprana Nataša Jović Trivić, director al Organizației Teatrului Muzical de Operă MOTO.
Opera „Micul coșar” de Benjamin Britten, este compusă pe un libret de Eric Crozier, în regia semnată de Natalija Stanković și sub îndrumarea lui Aleksandar Nikolić. Coordonatorul spectacolului a fost Milan Nedeljković, iar scenografia și costumația, Tanja Žiropađa. Povestea coșarului Sam, în vârstă de nouă ani, care este salvat de copii, a încântat publicul de la Negotin, îndeosebi pe cei mai tineri care au întâmpinat cu bucurie fiecare dintre cele trei imagini ale acestei mari opere pentru copii.
Partitura operei este foarte dificilă dar și foarte solicitată. Jocul lor de scenă, plastic și sugestiv, arată bucuria, fericirea de a cânta în special pentru faptul că scoate în vileag acel mesaj însemnat.
Colaborator fidel al Festivalului, „Zilele Mokranjac”, Radio Belgrad 2, în anul în care își sărbătorește jubileul, 65 de ani de existență, s-a prezentat publicului festivalului de la Negotin cu principalele sale acțiuni de program dedicate tinerilor, și anume „Timočka lira”, „Lira timoceană” și cu concursul „Cei mai buni tineri pianiști”, serată muzical-poetică, coordonată de redactoarea muzicală Ana Ćirica.
„Lira timoceană” este premiul pentru poeții cu vârsta sub 30 de ani și este acordată la Festivalul Culturii Tineretului Sârb de la Knjaževac. O parte a premiului, pentru câștigător, este tipărirea primei colecții de versuri publicate de Radioteleviziunea Serbiei, Radio Belgrad 2 și Festivalul Culturii Tineretului. Am ascultat de pe bandă magnetică audio și câteva versuri interpretate de autorii premiați. La dezbatere au participat Vasa Pavković, scriitor și coordonator al publicației „Timočka lira” și Sonja Milovanović, critic literar, membru al juriului pentru acordarea premiului „Lira timoceană”.
În cadrul sărbătoririi a 65 de ani de existență, a Postului de Radio Belgrad 2, în perioada 28 februarie – 30 mai, a fost realizat ciclul de concerte în sala „Guarnerius” susținut de cei mai buni tineri pianiști: Una Miljuš, Lazar Torbica, Vladimir Aćimović, Ivan Bašić și Iva Vuković. Gordana Krajačić, a vorbit despre acest concurs. Așa că în urma dezbaterilor pe scena Centrului Cultural „Stevan Mokranjac” a urmat recitalul concurentei Iva Vuković.
Desigur că orice prezentare în public, pe scenă, înseamnă mult pentru tinerii artiști muzicali și orice tânăr interpret este foarte fericit să se prezinte în special pe scena manifestării „Zilele Mokranjac”, pe scena celui mai mare și mai important festival de muzică de la noi. În interpretarea cu mult simț și dăruire artistică a tinerei pianiste Iva Vučković am ascultat lucrări din creația compozitorilor Dejan Despić (1930), Franz Liszt (1811), Frederic Chopin (1810-1849), Sergej Prokofijev (1891-1953) și Vasilije Mokranjac (1923-1984).
Ultimul concert din acest an din piața orașului Negotin „Clasica de la ora 11” a fost susținut de membrii Asociației „Artist”, pianista Milja Vujanović și soprana Magdalena Antić, împreună cu Kristina Ćirović la vioară. Prezentarea artiștilor academici a fost marcată prin interpretarea muzicii rome, program ce a fost aplaudat cu căldură de publicul adunat.
A răsunat piața orașului de muzicalitatea pieselor „Cântecul țigăncii” de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893), „Bătrânul soț” de Aleksei Verstovski (m. 1862), „Melodiile țigănești” de A. Dvořák (1841-1904), ciclul de „Trei cântece țigănești” de Dimitrije Golemović (1954), „Țigăncuța” de Stanislav Binički (1872-1942) și în final cântec și ceardaș din opereta „Dragoste de țigan” de Franz Lehàr (1870-1948). Asociația artiștilor muzicali „Artist” a fost înființată la începutul anului 2022 cu scopul de a prezenta muzica artistică, cultă publicului larg prin organizarea de programe muzicale și educaționale. Această idee a fost împărtășită și de tinerii artiști muzicali Milja Videnović, Magdalena Antić și colegul lor trompetistul David Surdanović.
Ultima zi a festivalului a decurs într-o atmosferă mirifică, măreață a muzicii spirituale, religioase. Înainte de masă am asistat la promovarea colecției de compoziții bisericești „Odjeci saGLASja” semnată de dr. Nataša Đuragić, și publicată de Matica Srpska care a avut loc în casa în care s-a născut Mokranjac. Sonja Marinković, muzicolog și dirijor și Tamara Adamov Petijević violonistă și dirijor, au vorbit despre această colecție unică de notații muzicale. Partiturile cu piese corale bisericești semnate de compozitoarea Nataša Đuragić din Novi Sad, cuprinde o serie de cântece din practica liturgică a Bisericii Sârbe, bazate pe cântările bisericești tradiționale sârbe. Este vorba despre unele armonizări ale melodiilor originale, menite interpretării polifonice în cadrul cultului religios, dar și despre aranjamente corale mai solicitante și compoziții originale complexe, inspirate din moștenirea sârbă spirituală, muzicală bisericească.
–Cântecul heruvimicesc o bijuterie a muzicii bisericești sârbe, l-am compus și totodată l-am adaptat și pentru corurile care nu îl pot interpreta în forma lui originală. Am compus Stihira la Vinerea Mare, cea mai tulburătoare zi, apoi clipa scoaterii giulgiului, momente care relativizează toate nedreptățile și care ar trebui să aducă o minimă conștientizare a învierii. Tot ce am creat a izbucnit din profunzimea sufletului meu și s-a bazat pe puternicele mele sentimente, simțăminte – a subliniat cu emoție autoarea Nataša Đuragić. Dr. Sonja Marinković a spus că după tipărirea compozițiilor bisericești ale lui Petar Konjović și Marko Tajčević nu există altele semnificative, tipărite din domeniul muzicii spirituale. Iar dr. Tamara Adamov Petijević a confirmat că lucrările compozitoarei Nataša Đuragić sunt extrem de bine primite de coriști și cântate cu mult drag.
Sărbătorind opera lui Mokranjac, nu există nici o îndoială că, interpretând una dintre cele mai complexe partituri de Mokranjac, Zilele Postului Mare, Corul Radioteleviziunii Serbiei în frunte cu maestrul Bojan Sudjić, într-o ambianță mirifică strălucitoare, duhovnicească, în Biserica Sfintei Treimi de la Negotin, s-a evidențiat din plin și a încheiat această sărbătoare muzicală în mod excepțional.
Compozițiile care au alcătuit acest program au fost create de Mokranjac pe o perioadă de 17 ani, iar majoritatea pe care le-am ascultat fac parte din ciclul Săptămâna Mare.
Muzica lui Mokranjac este foarte complexă, este foarte exigentă și probabil că nu există una mai pretențioasă. Este cel mai greu de interpretat, din punct de vedere tehnic și muzical, pentru că acel gen de calmitate, acel gen de omogenitate și continuitate a sunetului care trebuie purtat într-un mod imaterial, existent numai în conștiință, este cea mai mare provocare, mai ales pentru un cor care nu are în repertoriu numai și în exclusivitate muzică spirituală, ci cântă lucrări de la epoca renașterii până la cele mai moderne compoziții vocal-instrumentale de mari proporții. Este o gamă largă de sunete și stiluri pe care fiecare cântăreț trebuie să le poată demonstra. Toate aceste caracteristici, toate aceste cerințe din partitură, Corul Radioteleviziunii Serbiei, condus de maestrul Bojan Suđić, le-a înfățișat, le-a respectat. A fost o seară fermecătoare, de delectare spirituală, sufletească, de cugetare, de meditare asupra conduitei, asupra vieții noastre în general.
Acest neîntrecut ansamblu vocal a fost prezent de la prima ediție a festivalului organizat în cinstea lui Mokranjac, „Zilele Mokranjac” de la Negotin. Și iată că la cea de-a 57-a ediție au decis să prezinte creații de acest mare compozitor mai rar interpretate.
„Zilele Mokranjac” de anul acesta a pus muzica și creativitatea corală de Mokranjac în prim plan, nelipsind nici programele care sărbătoreau muzica în cea mai frumoasă formă, cu lucrări de care s-au bucurat atât interpreții, cât și publicul.