LES  CAPULET  ET  LES  MONTAIGU  DE  VINCENZO  BELLINI  LA OPERA  „GARNIER”  DIN  PARIS

Dragoste emoționantă între pasiune și moarte.

 

Întâmplarea a făcut să mă nimeresc la Paris, în vizită la nepoții mei Zoé și Felix când la Opera Bastille în program a figurat spectacolul cu opera Les Capulet et les Montaigu de Vincenzo Bellini.

Prestigioasa Operă națională din Paris este un teatru public francez al cărui scop este de a face patrimoniul liric și coregrafic accesibil unui auditoriu cât mai larg. Cele două săli, Opera Garnier, care găzduiește compania de balet și Opera modernă Bastille sprijină crearea și reprezentarea operelor cât a celor străvechi, clasice atât și a celor moderne, contemporane.

Opera națională din Paris contribuie, de asemenea, la formarea și perfecționarea profesională a cântăreților și dansatorilor, în centrul său liric și în faimoasa școală de dans „Nanterre”. În fiecare stagiune sectorul animației și al tineretului întocmește un program pedagogic, instructiv și profesional.

La Opera națională din Paris istoria și modernismul sunt strâns legate și foarte unite. Pe de o parte Palais Garnier care abordă un stil baroc, iar pe de cealaltă parte, opera Bastille, dealtfel unică de felul ei și găzduiește lucrări contemporane, moderne. Prin intermediul Operei naționale din Paris aceste două instituții cultural-artistice perpetuesc, dăinuiesc cu succes mai bine de 350 de ani.

Mare mi-a fost satisfacția de a urmări o operă mai rar pusă în scenă cu soliști apreciați ca Julie Fuchs în rolul Julietei, Anna Goryachova în rolul lui Romeo, Jean Teltgen în rolul lui Capellio, Francesco Demuro în rolul lui Tebaldo și Krzysztof Baczyk în rolul lui Lorenzo. Și-au mai dat concursul Orchestra și Corul Operei naționale din Paris la pupitrul dirijoral cu Speranza Scappucci

Poate credeți că e o confuzie în ce privește rolul lui Romeo interpretat de mezzosoprana Anna Goryachova. Nu. Bellini a scris rolul lui Romeo pentru o voce feminină de mezzosoprană.

Luptă, melancolie,dragoste înflăcărată, pasiune, durere extremă, moarte iată principalele elemente din acest spectacol. O lucrare cu o geneză neobișnuită, născută aproape întâmplător, destinată să-și schimbe forma în timp, care conține în sine o mare parte din bogăția muzicală a lui Bellini, tânărul compozitor de atunci.

 

Tragedia lirică în două acte Les Capulet et les Montaigu cu muzică de Vincenzo Bellini pe un libret de Felice Romani a fost interpretată în premieră și cu mare succes, la Teatrul „Fenice” din Veneția, la data de 11 martie 1830. Este de fapt o adaptare a romanului Julieta și Romeo de Nicola Vaccai, tragedia despre ura nemărginită a celor două familii les Capulet și les Montaigu, și a dragostei neîmplinite a tinerilor îndrăgostiți Romeo și Julieta, bazată mai mult pe întâmplări italiene decât luate direct de la William Shakespeare. Bellini a reușit în timp relativ scurt să termine această lucrare datorită faptului că a utilizat partituri scrise anterior pentru o altă operă a lui neterminată, Zaira.

Spectacolul cu opera Les Capulet et les Montaigu a fost reactualizată în anul 1935, la centenarul morții lui Bellini, la Catania. În 1954 a fost pusă în scenă la opera din Palermo cu protagoniștii Giulietta Simionato în rolul lui Romeo și Rosanna Carteri în rolul Julietei. În anul 1966 dirijorul Claudio Abbado a înjghebat o versiune a acestui spectacol la „La Scala” din Milano, spectacol, în care rolul lui Romeo a fost interpretat de tenorul Giacomo Aragall, în rolul Julietei alternativ s-au perindat Renata Scotto și Margherita Rinaldi iar în rolul lui Tebaldo, Luciano Pavarotti. Această versiune a avut mare succes la public și critica muzicală astfel că a fost pusă și în scenele de operă din Amsterdam, Roma, Philadelphia.

Opera Les Capulet et les Montaigu de Bellini este una dintre cele mai frumoase și mai emoționante opere belcanto deși nu printre cele mai des interpretate.

Rolul Julietei i se potrivește de minune sopranei Julia Fuchs pentru că putea la maximum să-și prezinte vocea în fiecare registru cu un ton rotunjit și timbrul cremos de calitate superioară. Ea s-a concentrat pe modelarea frazelor muzicale până la limita superioară și în același timp a păstrat frumusețea și flexibilitatea tonului. Se observă clar că solista trăiește rolul și pur și simplu îl crează. Muzica, atmosfera sonoră din această operă este în general foarte tristă. Există o mulțime de momente „piangere cantando”, (plânge cântând) în ariile Julietei pe care soprana Julia Fuchs le-a interpreteat cu multă sensibilitate. Soprana Julia Fuchs este de origine franceză. A absolvit Conservatorul din Paris și a interpretat primele roluri ca Elle din opera L‘amour masqué de Messager și Susanna din opera La fiancée de Figaro de Mozart. A fost angajată la opera din Zùrich, a semnat un contract cu Deutsche Grammophon unde a realizat nenumărate înregistrări și în anul 2015 debutează la Opera națională din Paris. Repertoriul solistei cuprinde creații atât din muzica de operă cât și din muzica vocal-simfonică și cea sacră.

O altă protagonistă a serii a fost și mezzosoprana Anna Goryachova care cu vocea ei catifelată a făcut ca personajul lui Romeo să prindă viață. Rolul a fost interpretat exemplar, cu o eleganță dozată solista a prezentat o deosebită afinitate pentru acest erou în pantaloni, personaj travestit. Anna Goryachova este de origine rusă și este cunoscută și estimată în special prin interpretările ei de belcanto.

Însoțite de Orchestra și Corul Operei naționale din Paris sub conducerea însuflețitei dirijoare Speranza Scappucci, soprana Julia Fuchs în rolul Julietei și mezzosoprana Anna Goryachova în rolul lui Romeo au oferit un spectacol palpitant de belcanto în cea mai frumoasă formă posibilă. Alături de genialii, tenorul Francesco Demuro în rolul lui Tebaldo, basul Jean Teitgen în rolul lui Capellio și basul Krzysztof Baczyk în rolul lui Lorenzo, am avut prilejul să ne delectăm cu un spectacol perfect, desăvârșit.

Scenografia, organizarea scenei , pregătirea cadrului, al ambianței și atmosferei în care se desfășoară acțiunea operei, crearea decorurilor, a costumelor, iluminatului scenei prezintă de-a dreptul o adevărată artă. La spectacolul în cauză decorul minimalizat și costumele din  epoca respectivă au fost semnate de Michael Levine, lumina de Davy Cunningham, corul care a răsunat excepțional a fost instruit de Ching-LienWu.

Speranza Scappucci a condus cu multă dibăcie acest spectacol modelând cu mâinile unduioasele și încântătoarele arii în mare parte legato și fermecătoarele pasaje instrumentale cu stilul unic, incomparabil de belcanto, mod italienesc de interpretare vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice, estetic și agreabil combinate.

Bellini a făcut cel mai mult pentru dezvoltarea și prezentarea cât mai fidelă a vocii și a melodiei într-un spectacol de operă.

Publicul numeros ca și de obicei (sala adăpostește 2745 de locuri) a fost încântat și a aplaudat frenetic și cu însuflețire fiecare moment interpretat bine aparte și cu prelungi ovații la scenă deschisă.

 

Semnează Ileana Ocolișan Baba

foto: opera bastille kapuleti i monteki