Întâlnire emoţionantă la 50 de ani de la terminarea vestitei Şcoli Normale din Vârşeţ
O revedere impresionantă.
Ziua de 25 mai a.c. (2019) a fost plină de tulburări sufleteşti, lacrimi şi amintiri, pentru promoţia generaţiei 1969 de elevi ai Şcolii Normale de atunci, care astăzi se numeşte Şcoala Superioară de Studii Profesionale pentru Educatori „Mihailo Pupin“ din Vârşeţ.
Aproape 40 de foşti elevi din trei clase cu predare în limba sârbă şi o clasă cu predare în limba română, ne-am întâlnit în faţa şcolii, unde („a sunat din nou clopoţelul pentru noi“) am avut o şedinţă foto, pentru că doream cu ardoare să avem amintiri de neuitat. Emoţiile erau copleşitoare. Foştii colegi ne îmbrăţişam, încercând să ne recunoaştem pentru că cei 50 de ani au acoperit urmele tinereţii. Dar după ce ne-am privit mai bine, ne-am dat seama care, cine este, şi ne-am cuprins în braţe cu lacrimi în ochi. Am depănat amintiri, ne-am lăudat cu copiii şi nepoţii, cu realizările în viaţă, dar mai puţin cu sănătatea. Fiecare îşi amintea cu duioşie de anii petrecuţi la şcoală şi în special la internat, unde unii dintre noi am fost asiguraţi cu locuinţă şi hrană. Toţi suntem acum pensionari şi cea mai emoţionantă clipă a fost revederea cu profesorii. Din păcate dintre profesorii români nu a venit nici unul. Domnul profesor Trăilă Spăriosu, care este în viaţă nu a putut să se deplaseze până la locul întâlnirii noastre. Ne-a urat sănătate şi numai bine, ceea ce la rândul nostru îi dorim şi noi. La întrunire au fost doi profesori de la clasele cu predare în limba sârbă, dr. Kosta Voskresenski şi Milutin Srdić. Pe foştii elevi din clasa cu predare în limba română, care au onorat cu prezenţa lor festivitatea, îi enumerăm în ordine alfabetică: Doina Buia, Ana Lotrean, Blondina Maleta, Maria Marici, Nina Muntean, Lucia Năod, Ileana Ocolişan, Ion Panciovan, Viorica Stoian şi Panta Ţeruga.
Spicuim câteva declaraţii emoţionante ale colegilor prezenţi la întrunire, care au retrăit şi resurcitat minunatele clipe de altădată.
Iată ce a spus printre altele Viorica Stoian, organizatoarea de frunte a acestei reîntâlniri, căreia îi mulţumim din suflet pentru efortul depus: – Îmi pare bine că ne-am întâlnit, eu m-am străduit să vină cât mai mulţi. Cei care n-au venit au ratat poate o ocazie unică să ne întâlnim pentru că deja avem „ani frumoşi“ şi cu timpul vom fi tot mai puţini. Le mulţumesc mult celor care au venit.
– O adunare foarte bine realizată când sărbătorim o perioadă de timp, „nu-i important cât“ – a zis Panta Ţeruga şi a continuat – De o mare însemnătate este faptul că ne-am întâlnit şi că suntem în general toţi bine. Dovadă că am fost o generaţie bună, reuşită, ascultătoare şi întotdeauna alături de colegii sârbi, fără nici o problemă. Pentru noi, buna înţelegere între elevii de origine sârbă şi română a prezentat o lege nescrisă. Putem fi luaţi drept model sau exemplu de bună conduită, demn de urmat, în special când este vorba despre generaţiile tinere – a conchis colegul nostru.
– Jumătate de secol, 50 de ani deja s-au scurs, timp ce a zburat parcă a-i bate din palme. Vârşeţul întotdeauna mi-a fost drag. A fost prima poartă de deschidere pentru noi spre lume. Toţi am venit de la ţară, copii simpli, aici am învăţat limba sârbă, aici a fost locul primelor îndrăgostiri, plimbările ţinându-ne de mână, primele săruturi în parc, grădina verde, mirosul de iasomie, excursiile pe deal cu d-nul Buza, care ne învăţa toate plantele ce răsăreau pe Vârşăciorul. O, ce frumos a fost! Îmi amintesc de culesul viilor. Ne-am dus să culegem struguri să ne facem bani de excursii în România, Turcia, Bulgaria. Parcă a fost ieri. Şcoala Normală este încă proaspătă în memoria şi în inima mea. De asta am venit, tocmai din America, să ne vedem după 50 de ani. Poate era mai greu să ne recunoaştem când ne-m uitat la faţă, însă, când ne-am privit în ochi ne-am recunoscut. E vesel aici, evocăm amintiri, râdem, cântăm, dansăm – a afirmat cu emoţie deosebită Maria Marici.
-La întrunirea de 50 de ani a generaţiei 1969 m-a impresionat faptul că ne-am întâlnit cei vii şi că au fost amintiţi cei „plecaţi dintre noi“… Practic, eu am văzut diferenţa, anii ce au trecut au lăsat amprente, astfel că m-am străduit să recunosc pe unii foşti colegi dar n-am prea reuşit. A fost cazul să ne facem cunoştinţă din nou. Muzica interpretată la întrunire a fost din perioada generaţiei noastre, dar nu mi-a plăcut foarte tare. În schimb au fost momente când am putut asculta câţiva reprezentanţi a-i generaţiei noastre pe viu care mi-a plăcut foarte mult. Ar fi fost mai bine dacă reprezentanţii noştri ar fi avut şansa să ne delecteze – a spus colega noastră Doina Buia.
– Sunt încântată că după atâţia ani m-am reîntâlnit cu colegii mei de clasă, pentru că pe Ileana Ocolişan şi pe Ana Lotrean nu le-am văzut de 50 de ani. Ne-a fost frumos ca elevi. Profesorii au fost mai severi cu noi ce cred că au făcut bine, în felul acesta ne-au îndrumat şi obligat să fim oameni buni, corecţi, cinstiţi, ne-au pregătit pentru viaţa de familie, comportamentul în societate şi le mulţumim mult cu acestă ocazie. Şcoala Normală a fost extraordinară. Planul şi programa analitică a şcolilor de astăzi nu se pot compara cu cele ale Şcolii Normale din urmă cu 50 de ani. Îmi pare foarte rău că n-am lucrat nici o zi în învăţământ. Am fost angajată la „Hemofarm“ la Vârşeţ, unde mi-a fost bine, loc de muncă şi leafă bună, colegi oneşti, însă eu m-am pregătit pentru învăţământ – cu simţire ne-a vorbit Nina Muntean.
Soţii Blondina Maleta şi Ionel Panciovan ni s-au adresat cu o înfăţişare mulţumitoare a sentimentelor:
– Ne pare bine că ne-am văzut şi emotiv am trăit clipe frumoase. Credem că azi, ca oameni într-o stare deplină de dezvoltare fizică şi intelectuală, cu totul ce am trecut prin viaţă, ne-am maturizat. Am rămas surprins plăcut de colegii care au venit, dar nu pot să cred că unii care sunt aici, în oraş, nu au găsit de cuviinţă să vină, nu au sentimente şi că „viaţa rău i-a curmat“, întocmai despre ce a vorbit la întrunire profesorul, dr. Kosta Voskresenski „a fi om e lucru mare…“ – nu-l mai citez pe poetul nepereche.
Colega noastră Ana Lotrean: – Pentru mine această întâlnire а fost foarte importantă. Mă bucur că am reauşit să ne întâlnim după 50 de ani de la terminarea „Şcolii Normale“, Şcoala de învăţători din Vârşeţ. Noi eram o clasă foarte bună, educată şi unită. Cu multă bucurie, dragoste şi zâmbete ne-am amintit de multe întâmplări hazlii petrecute împreună. Pentru că, în general, toţi avem copii şi nepoţi, cu multă iubire şi cu o senzaţie de plăcere distinsă am arătat pozele celor dragi. Sper să ne mai întâlnim dacă vom fi vii şi sănătoşi.
– Impresiile sunt foarte bune şi plăcute, deoarece n-am observat mari diferenţe între tinerii din anul 1969 când şi-au luat diploma şi cei cu 50 de ani mai maturi din anul 2019. Am observat blândeţe, maturitate, simţ bun, voie bună, energie stabilă. Îmi pare rău şi îmi provoacă tristeţe că avem colegi sănătoşi din Vârşeţ, care nu şi-au făcut apariţia. Pentru mine, întrunirea la 50 de ani a fost un eveniment foarte important şi cu venirea mea aici sunt împlinită anul întreg, deoarece am adus hotărârea ca generaţia noastră să continue cu întrunirile în fiecare an. Păreri de rău şi tristeţe profundă simţim faţă de acei colegi ce ne-au părăsit în acest răstimp de 5 decenii. Linişte eternă colegilor: Aurora Ghilezan, Dimitrie Ardelean, Ştefan Văcariu, Voislav Cocotovici, Gheorghe Dragodan, Gheorghe Urzescu, Aurel Berlovan şi Teodor Vinu, apoi dirigintelui nostru, profesorului Ioan Buza, educatoarei noastre de la internat Sofica Buza, profesorilor Coriolan Bugariu, Gligor Popi… Fie-le ţărâna uşoară. M-a impresionat îndeosebi sosirea Mariei Marici care a depus efort mare să se deplaseze din America la întrunirea generaţiei noastre – a mărturisit cu sentimente alese Lucia Năod.
Mijloacele contemporane de comunicare ne-au facilitat legătura prin viber şi cu colega noastră Maria Popi, din îndepărtatul continent american. Au fost momente înduioşătoare, să o avem alături de noi câteva clipe măcar virtual.
Ce să zicem în încheierea acestei publicaţii? Să fim sănătoşi şi voioşi şi, aşa după cum am stabilit, să ne vedem cu bine şi în continuare în fiecare an.
Semnează Ileana Ocolişan Baba