Cupa Libertății la 60 de ani
În acest an a fost aniversat jubileul de 60 de ani de existență a Jocurilor sportive sătești Cupa Libertății. Cred că nu greșesc dacă spun că aceste competiții sportive sunt unice în Voivodina, dat fiind că nici o altă casă de presă sau instituție similară din provincia noastră nu a organizat asemenea întreceri în mai multe ramuri sportive și cu un număr mare de sportivi și echipe. La Cupa Libertății se întrec, timp de șase decenii, tineri țărani, muncitori, elevi și intelectuali din satele noastre bănățene. De menționat că în unele echipe, mai ales în cele din satele mixte, au participat și sportivi sârbi și de alte etnii.
La ideea de a se organiza astfel de competiții sportive s-a ajuns în cadrul redacției săptămânalului în limba română Libertatea, care în perioada 1945-1962 a avut sediu la Vârșeț, iar după aceea a trecut la Panciova. Cele mai mari merite pentru inițierea și începerea Cupei Libertății, în 1959, le-au avut Lucian Coracu, redactorul rubricii sportive, care a fost urmat de Gheorghe Bosioc, precum și directorul Aurel Trifu.
Scopul principal al organizării Cupei Libertății a fost popularizarea în satele românești și mixte din Banat a mai multor sporturi, pe lângă fotbal, care s-a jucat și între cele două războaie, dar și atragerea cât mai multor tineri să practice sportul, care pe lângă delectare și caracterul competitiv are și caracter educativ.
În 1959, Cupa Libertății s-a organizat la fotbal, șah, tenis de masă, volei și handbal, iar mai târziu, sporadic și la baschet, ciclism și atletism. Mai târziu, în 1969, nu s-a mai jucat fotbal, el fiind înlocuit cu minifotbalul. Acest sport a fost în scurt timp îmbrățișat de un număr mare de spectatori.
În primul an al acestor competiții cele mai reușite finale au fost organizate la Iancaid (tenis de masă) și Vârșeț (fotbal) cu participarea a opt echipe. La tenis de masă a învins echipa Partizan din Petrovasâla, iar la fotbal, în meciul decisiv, Unirea din Uzdin a dispus de Radnicki din Sărcia cu scorul de 2-1.
În primii ani, organizarea Cupei Libertății a fost anevoioasă, cu multe greutăți. Nu s-a dispus de terenuri și săli de sport corespunzătoare și nu se dispunea de arbitrii calificați. Pe parcurs au fost înregistrate progrese din toate punctele de vedere. Iar dintre sportivi cele mai mari succese au fost obținute de tenisul de masă. De aceea, în acest articol, cea mai mare atenție o acord acestui sport.
În multe sate tenisul de masă a început să se joace în mod organizat, echipele s-au înregistrat și au început să joace la întrecerile oficiale comunale, provinciale și chiar naționale. Amintesc, mai întâi, echipa Unirea din Iancaid, care a fost înregistrată în 1961, iar datorită talentului jucătorilor, voinței și antrenamentelor intense, în anul 1965 jucătorii din acest sat, cu mai puțin de 1000 de locuitori, a devenit campioana Voivodinei în concurența echipelor din Kikinda, Sombor, Bečej, Novi Bečej, Uzdin, etc. Titlul de campioană l-a cucerit echipa care în cele mai dese cazuri a jucat în componența Dorel Besu, Sima Stoicu, Florin Ursulescu, Octavia Sebeșan și Ica Isac. Cât privește Cupa Libertății, iancaizenii au cucerit-o de nouă ori, iar jucătorii și jucătoarele au fost în nenumărate rânduri învingători la întrecerile individuale.
După dominarea Unirii din Iancaid, în 1969, pentru prima oară Cupa a cucerit-o Unirea din Uzdin, în frunte cu Vasa Stoia, această echipă cucerind un număr mare de titluri. A urmat apoi echipa de aur a Unirii, cu jucătorii Ilie Lupulescu, Mircea Măran, Florin Petroi, și alții, conduși de excelentul antrenor Ioniță Bosică. Ei au progresat atât de mult încât au devenit campioni naționali, în meciul decisiv învingând echipa Vjesnik din Zagreb, în care jucau celebri jucători Šurbek și Stipančić. Jucătorul de excepție Ilie Lupulescu a avut o carieră strălucită, el devenind campion al Iugoslaviei, campion al Europei și cucerind medalii la olimpiade și campionate mondiale.
Tocmai din cauza succeselor ieșite din comun la tenis de masă, manifestarea centrală în anul aniversar a fost dedicată acestui sport. În satul Nicolinț, sat în care au fost organizate de-a lungul anilor 13 finale, s-au adunat jucători de tenis de masă din trecut și de azi. Au fost jucate mai multe meciuri, iar manifestarea centrală a fost antrenamentul modern pe care l-au organizat Ioniță Bosică (fost jucător și antrenor al Unirii din Uzdin, care de 27 de ani trăiește în SUA și este un antrenor foarte cunoacut) și Milan Agadișan, care cu echipa Rapid din Niolinț, mai ales cu jucătoarele, obține succese ieșite din comun.
Toți participații la această manifestare au primit diplome și plachete oficiale. Nicolințul și de data aceasta a organizat în mod excepțional jubileul de 60 de ani ai celei mai îndrăgite manifestări sportive a românilor din Banatul sârbesc.
În prezent succese deosebite, și pe plan național, obțin echipele Unirea din Uzdin și Rapid din Nicolinț. Unirea joacă din nou în superdivizia Serbiei, iar Rapid în prima divizie feminină a Serbiei.
Bineînțeles, și în alte sporturi au fost înregistrate progrese. Dintre cele de fotbal amintim echipa Radnicki din Sărcia, care a jucat și în liga Serbiei și Unirea din Uzdin care s-a întrecut în liga Voivodinei. Rezultate remarcabile au înregistrat și echipele de șah din Satu Nou, Alibunar, Râtișor și Voivodinț. Cât privește handbalul și voleiul, rezultatele sunt mai modeste.
Vorbind despre Cupa Libertății, merită să-i amintesc și pe principalii organizatori ai Cupei, Gheorghe Bosioc, principalul organizator într-o perioadă îndelungată, la fel și urmașul său Nicolae Moise. Organizatori au fost și Florin Ursulescu, Cornel Mata și Radomir Muncean, apoi Liviu Bulic, și în prezent, Vasile Petrică.
La urmă, aș aminti că pentru organizarea Cupei Libertății și CPE Libertatea și săptămânalul Libertatea, au primit numeroase distincții, inclusiv premiul Jovan Mikić Spartak, în 1959, la fel ca și Gheorghe Bosioc în 1979.