CEL MAI DE SUCCES MUSICAL DIN TOATE TIMPURILE, FANTOMA DE LA OPERĂ PUS ÎN SCENĂ LA TEATRUL DIN CARTIEUL TERAZIJE, DE LA BELGRAD
Spectacolul Fantoma de la Operă de Andrew Lloyd Webber, o producție muzicală de referință, adaptată în 14 limbi, distinsă cu peste 70 de premii importante și vizionată de peste 130 de milioane de spectatori din întreaga lume, a fost montată şi pe scena Teatrului din cartierul Terazije de la Belgrad de către regizorul Jug Radivojević, în traducerea şi adaptarea în limba sârbă a lui Slobodan Obradović, şi cu ajutorul unei echipe de creație din care fac parte drept protagoniști actori, și soliști de operă din Serbia.
Solicitarea de a pune în scenă o nouă producție a celui mai de succes spectacol de divertisment din toate timpurile este, în egală măsură, o responsabilitate uriașă, dar și o oportunitate extraordinară.
Spectacolul Fantoma de la Operă este unul dintre cele mai cunoscute musicaluri din istorie, cel mai longeviv spectacol de pe Broadway, un show pus în scenă aproape zilnic la Londra şi cu câştiguri financiare mai mari decât ale celor mai de succes filme.
Fantoma de la Operă este un roman din 1910 al scriitorului francez Gaston Lerou, care și-a câștigat cea mai mare popularitate prin numeroase adaptări de teatru și film, dintre care cel mai cunoscut este filmul horror mut din anul 1925 și musicalul semnat de Andrew Lloyd Weber, din anul 1986. Romanul este inspirat din evenimente istorice de la Opera „Garnier“ de la Paris din secolul al XIX-lea.
De fapt este o poveste romantică ştiinţifico-fantastică. Un Pygmalion, Fantoma, compozitor pătimaş, creează din micuţa dansatoare Christine Daaé, o soprană minunată, se îndrăgosteşte de ea, foloseşte forţa pentru a o izola de lumea reală şi sfârşeşte, copleşit de sentimente contradictorii în care urâţenia feţei sale desfigurate joacă un rol esenţial, prin a renunţa la dragostea lui imposibilă. Misterul, pasiunea înăbuşită, tragedia unui suflet chinuit, sacrificiul de sine până aproape de limite în aspiraţia către perfecţiunea actului artistic, trăiesc foarte bine în noul context. Şi reuşita este deplină atunci când personajele capătă glas şi formă prin talentul unor tineri interpreţi excepţionali, precum cei ai Teatrului din cartierul Terazije de la Belgrad.
Povestea din musicalul Fantoma de la Operă începe în noaptea triumfului cântăreței de operă Christine la o cină de gală cu ocazia pensionării vechilor manageri. În acea perioadă, în teatru circulau zvonuri că la Operă există o fantomă care se anunță prin scrisori. Lucrurile culminează atunci când cântărețul principal rămâne fără cuvinte în timpul premierei spectacolului de operă Faust văzând cum un candelabru mare cade pe scenă, adeverind clar tuturor că fantoma este acolo. Problema este că frumoasa soprană Christin devine o obsesie pentru geniul muzical misterios.
Longevitatea şi succesul spectacolului Fantoma de la Operă se împart, în mod egal, între frumuseţea muzicii şi diversitatea montării. Partitura menţine vie peste ani povestea de dragoste dintre două figuri emblematice ale genului de musical, compozitorul Andrew Lloyd Webber şi soprana Sarah Brightman. Susţinută de sentimente reale, muzica este încărcată de emoţie şi trăiri, nu întotdeauna luminoase. Dimpotrivă. Fantoma este un personaj tragic care, înainte de marea renunţare, luptă pentru ideea de împlinire, de fericire prin mijloace uneori extreme. Rolul nu este prea generos cu interpretul, căci acesta nu îşi poate folosi privirea, zâmbetul sau lacrima. Jumătate din faţă îi este permanent acoperită de o mască. Ce mai rămâne pentru cântăreţul actor? Vocea şi trupul. Regizorul a construit personajul din mişcări, din gest şi mai ales din trăire, din sentiment. Muzica vine şi potenţează imaginea prin culoarea sunetelor, arcuirea frazelor, şi mai ales emoţiile personajului. Actorul Slobodan Stefanović şi-a îndeplinit bine rolul. Pentru el, dialogul în proză nu este o problemă. Dar mai presus de toate are o sensibilitate, o capacitate de identificare cu personajul, o onestitate şi o dăruire totală în ceea ce face. Astfel, regizorul Jug Radivojević a putut modela impecabil un rol extrem de dificil, pe care Slobodan Stefanović l-a interpretat minunat. În roluri alternative ale Fantomei mai figurează şi baritonul Vasa Stajkić, actorul Nikola Bulatović şi cântăreţul de muzică pop Dušan Svilar, care l-a rândul lor se vor prezenta, presupunem la acelaşi nivel.
Partenera Marta Hadžimanov (în alternativă Mirjana Matić) în rolul Christine Daaé este un personaj pe care şi-l doreşte orice interpretă de musical – Christine e tânără, e frumoasă, poartă costume strălucitoare, este mereu în centrul atenţiei, iubeşte, este iubită, este chinuită… Dar trebuie, desigur, ca mişcare, atent conturat, căci capcanele jocului formal, pândesc la fiecare colţ. Din nou, mintea sclipitoare a regizorului Jug Radivojević a modelat impecabil şi fiecare atitudine sau gest care susţine şi transmite sentimente. Marta Hadžimanov este, atât vocal cât şi scenic, minunată. Interpretarea ei are o armonie perfectă, de la primul la ultimul sunet. Cântăreaţa a studiat, cu siguranţă, în profunzime detaliile caracteristice unei interpretări de musical, cu emisiile non vibrato specifice, cu finalurile de frază rostit-cântate, cu şoaptele sau cu strigătele cerute de partitură.
Tot ce am spus despre interpreţii celor două roluri principale rămâne valabil pentru (aproape) toţi artiştii implicaţi în spectacol. În rolul lui Raul, Slaven Došlo, actor tânăr care promite dispune de dicţie bună şi interpretare muzicală corectă, joc de scenă plastic şi sugestiv. Domnii Firman – Milan Antonić şi Andrée – Dušan Šida, Carlota – Snežana Savičić Sekulić, Madamme Giry – Ivana Popović, Pianggi – Ljubomir Popović, domnul Lefaivre – actorul Dragan Vujić Vujke şi alţii, care conform cerinţelor regizorului au jucat rolul propus la înălţime. Orchestra Teatrului din cartierul Terazije a fost pregătită şi condusă de înzestrata dirijoare Vesna Šouc.
Cu încredere afirmăm că Fantoma de la Operă vizionată pe scena Teatrului din cartierul Terazije de la Belgrad prezintă un mare succes. Demn de menţionat ar fi şi faptul că s-a cântat cu amplificare la voci şi instrumente, respectiv orchestră, situaţie obişnuită pentru o astfel de montare.
Magia muzicii musicalului Fantoma de la Operă, „codul său secret”, se ascunde, printre altele, în însăşi piesa de teatru, în jocul de scenă deosebit al actorilor care ridică eroii acestei piese la culmi de neatins.
O avalanșă de evenimente incredibile și, în cele din urmă, tragice, într-un singur teatru, evenimente de o parte și de alta a rampei, această împletire a celor două realități, este declanșată de dragostea personajului principal al acestei povești uimitoare, misterioasa Fantomă, de talentul tinerei cântărețe de operă și vocea ei îngerească. În acest musical se vorbeşte despre sacrificiu, dăruire, devotament, invidie, credință, speranță, luptă cu mediocritatea … toate acestea sunt, până la urmă, cu însufleţire și inimoşie dedicate artei. Personajul principal al musicalului Fantoma de la Operă este de fapt – muzica.
Incluzând în repertoriu acest musical, Teatrul din cartierul Terazije confirmă, odată în plus, că a atins un nivel artistic şi de producţie foarte ridicat, aproape cel mai înalt în interpretarea musicalurilor pe care le-a pus în scenă şi care nu diferă mult de producţiile muzicale de la leagănul acestor exigente genuri de teatru și artistice, ca Broadway din New York și West End din Londra.
Iată câteva declaraţii ale unor artişti implicaţi în punerea în scenă a musicalului Fantoma de la Operă de Andrew Lloyd Webber la Teatrul din cartierul Terazije de la Belgrad.
-Trebuie subliniat faptul că, odată cu realizarea unuia dintre cele mai solicitante titluri ale acestui tip de teatru cum este Fantoma de la Operă, spectacolele noastre, pe lângă o echipă de top, de vârf, deține și interpreți superiori, dedicați artei şi Casei noastre de teatru. În acest moment dispunem de forțe creatoare impozante la Teatrul din cartierul Terazije, care au depus o muncă extraordinară, dar, pe de altă parte simţim o enormă bucurie și plăcere nesfârșită toți cei care participăm la acest act mărinimos – a declarat directorul adjunct pentru probleme artistice, Željko Jovanović.
-A fost o onoare pentru noi să intrăm în această aventură. Veți auzi sunetul romantic luxos al unei orchestre magnifice. Weber este un mare compozitor, definind cu exactitate fiecare personaj și fiecare situație. Ștampila, trăsătura caracteristică muzicală de bază este dată de emoții puternice, de la un ton ultra-liric la un pasionat dramatic – a spus dirijoarea Vesna Šouc.
Coregraful Konstantin Kostyukov a mărturisit că a fost impresionat de piesa Fantoma de la Operă pe care o vizionase la Toronto cu mult timp în urmă și că este fericit că acum a fost implicat și în „crearea acestui miracol”. -La început a existat și frica – a continuat dânsul. Am intrat în ceva ce nu făcusem niciodată. Fantoma de la Operă nu este un musical obișnuit. Deoarece actorii trebuie să se apropie mai mult de ariile de operă, la fel şi jucătorii care dansează parțial în adidași – a încheiat renumitul balerin Kostyukov.
Fără doar şi poate că, un astfel de musical este un cadou de care se poate bucura fiecare iubitor de muzică bună. Nu vom fi păcăliţi dacă vom investi într-un loc la acest eveniment, vom ieși câștigători și poate chiar mai bogaţi prin energia care vine dinspre scenă.