BEMUS FESTIVITĂȚILE MUZICALE DE LA BELGRAD EDIȚIA A 54-a 2022
BEMUS, Festivitățile muzicale de la Belgrad, ediția a 54-a, 2022 au avut loc în perioada 1-15 noiembrie sub sloganul „Fermecător… ca muzica!” cu un program foarte bogat și cu o gamă largă de stiluri, creații de la epoca Renașterii și a Barocului până la lucrări contemporane, moderne.
Unele dintre cele mai mari vedete ale scenei mondiale actuale au concertat în sala Fundației „Kolarac”. Celebrul bas-bariton galez Bryn Terfel a deschis această manifestare pe 1 noiembrie împreună cu Orchestra Festivalului „Virtuozi” dirijată de Bojan Suđić. Invitata serii a fost soprana Sofija Petrović, apoi, celebrul pianist Ivo Pogorelić a cântat pe 7 noiembrie în aceeași sală lucrări de Chopin înregistrate pe ultimul său album.
La ediția de anul acesta a Festivităților muzicale de la Belgrad au fost prezentați, în premieră doi tineri artiști remarcabili: violonistul coreean Bomsori Kim, câștigător al numeroaselor concursuri, care la 5 noiembrie a cântat cu Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Serbiei, dirijată de Manuel Lopez-Gomez din Venezuela și pe pianistul spaniol Martin García García, laureatul de anul trecut al Concursului „Chopin” de la Varșovia, care pe 15 noiembrie, alături de Orchestra Simfonică a Festivalului „Virtuosi” a încheiat festiv ediția de anul acesta a BEMUS-ului.
Orchestra Simfonică Voivodineană sub conducerea dirijorului Aleksandar Marković a concertat pe 12 noiembrie alături de soliștii: soprana Maida Hundeling din Germania, mezzosoprana Sofija Cingula din Croația și tenorul Jan Vacik din Cehia. Concertele de la Fundația „Kolarac” au fost rotunjite de Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” din România, dirijat de Anna Ungureanu care, pe 2 noiembrie s-a prezentat cu un program muzical audio-vizual interesant.
Seria concertelor de muzică de cameră care au avut loc în Sala Filarmonicii de la Belgrad a fost inaugurată pe 3 noiembrie de duo-ul instrumental alcătuit din violoncelistul Nemanja Stanković și pianistul italian Marino Formenti. Două ansambluri camerale locale de renume, Ansamblul de Cameră novosădean și Cvartetul de coarde „Difrakcije”, au susținut concerte pe 6, respectiv 13 noiembrie, apoi, Ansamblul „Viva Miuz” s-a prezentat pe 8 noiembrie cu un program de muzică barocă, iar ultimul concert desfășurat în Sala Filarmonicii a fost susținut pe 14 noiembrie de marcantul acordeonist sloven Marko Hatlak cu ansamblul său „Funtango”.
Din păcate eu însă am ascultat doar ultimele patru concerte despre care vă voi împărtăși și vouă dragi mei, impresiile, emoțiile trăite.
Orchestra Simfonică Voivodineană la pupitrul dirijoral cu maestrul Aleksandar Marković este una dintre cele mai respectabile, de un nivel interpretativ superior, actualmente una dintre cele mai apreciate ansambluri pe scena artistică autohtonă și nu numai. În prima parte a concertului de la Belgrad, susținut de artiștii muzicali voivodineni, am ascultat Dansul celor șapte voaluri, scena finală din opera Salomea de Richard Strauss (1864-1949).
Salomea este o operă într-un act cu balet de Richard Strauss, compusă pe un libret semnat de compozitor, bazat pe traducerea dramei franceze cu același titlu a lui Oscar Wilde.
Dansul „celor șapte voaluri” este de fapt, dansul Salomeei în fața regelui Irod Antipa (Salomea fiind considerată ca o întruchipare a poftei feminine, o forță brută, insensibilă). Este o elaborare a povestei din Noul Testament despre Sărbătoarea lui Irod și execuția lui Ioan Botezătorul.
Potrivit celor zece versete din Biblie, Matei, Capitolul 14, Ioan, a fost închis pentru că a criticat căsătoria regelui Irod Antipa cu Irodiada, fosta soție a fratelui vitreg, Filip. Irod i-a oferit nepoatei sale Salomea o recompensă la alegerea ei pentru că a executat, de ziua lui, un dans admirabil oaspeților săi. Irodiada și-a convins fiica să ceară pe o farfurie capul lui Ioan Botezătorul. Irod fără a cântări prea mult împrejurările obiective, împotriva judecății sale reale, a acceptat cererea.
Legenda Salomeei, Dansul celor șapte voaluri povestește despre o fată frumoasă care l-a vrăjit pe regele Irod cu dansul ei seducător. Șapte păcate capitale sau șapte straturi, stări ale ființei umane? Este oare vis, rațiune, pasiune, fericire, curaj, compasiune sau cunoaștere? Care ar fi adevărul? Este probabil foarte greu de deslușit. Interpretarea în concert al acestui fragment din operă a fost extraordinar. Soprana germană Maida Hundeling a redat rolul Salomeei cu încredere și energie deosebită. Este o soprană carismatică și sofisticată în felul ei de a-și exprima emoțiile. Ne-a încântat vocea ei puternică, viguroasă, egală în toate registrele care a răzbit cu ușurință sonoritatea orchestrei simfonice de o intensitate forte fortissimo pe tot parcursul părții interpretate. După cum am amintit, și-au mai dat concursul cu scurte fragmente vocale pe care le-au realizat corect mezzosoprana Sofia Cingula și tenorul Jan Vacik.
Orchestra ca de obicei sub mâna sigură a dirijorului Aleksandar Marković a cântat cu entuziasm, simț artistic și dăruire partitura anevoioasă semnată de Richar Strauss.
După pauză am ascultat Simfonia nr 3, în do minor, op. 43 numită Poemul divin de Alexander Nikolaievici Scriabin (1872-1915), o armonie tensionată și plină de emoții palpitante. Simfonia este formată din patru secțiuni, care se interpretază fără pauză: Introducere într-un tempo lento divin, Lupte, tempo allegro cu o atmosferă misterioasă de tragedie, Delicii, satisfacții un tempo lento sublim și ultima mișcare Dans divin, tempo allegro, un joc eclatant. Încărcătura emoțională din partitură: duioșie, agitații, trăiri sufletești ce pur și simplu tulbură, copleșesc cugetele, au fost redate nuanțat, evocativ de muzicienii voivodineni, care au încântat publicul meloman din Belgrad prin execuția lor foarte angajată și cu abnegație, respectând partitura în totalitate.
Criticul muzical Leonid Sabaneyev susține că această simfonie este mult mai clară atunci când este interpretată la pian. El citează un elev al său, pe compozitorul și pianistul Sergei Taneyev care a spus că: „trebuie ascultat cum însuși compozitorul Scriabin cântă această simfonie la pian. Face din ea un adevărat Poem pentru pian. Impresia este de neuitat și sună mult mai bine decât interpretată de o orchestră“. Simfonia a fost, de asemenea, transcrisă de compozitorul și pianistul Leon Conus în 1905 pentru duo piane.
Cvartetul de coarde „Disfrakcije” din Belgrad format în anul 2021, alcătuit din profesori universitari și concertmaiștri, colaboratori ai multor ansambluri mondiale, a oferit în cadrul BEMUS-ului un program cu lucrări de compozitori reprezentanți ai secolului XX, ca: Ljudmila Frajt (1919-1999) și interesanta compoziție Sunete argintii pentru cvartet de coarde și ligurițe de argint, apoi Cvartetul de coarde de Berislav Popović (1931-2002), Cvartetul de coarde ’72 de Petar Ozgijan (1932-1979) și Cvartetul de coarde de Petar Bergamo (1930-2022).
Ansamblul este alcătuit din membri: Dragan Sredojević, unul dintre cei mai remarcabili violoniști sârbi ai tinerei generații, alături de colaboratoarea și soția sa, Kristina Minosjan Sredojević și de profesorii Facultății de Muzică din Belgrad, Dejan Mlađenović violă și Dejan Božić violoncel.
-„Acest concert este de fapt un omagiu adus Școlii de compoziție de la Belgrad și apreciaților noștri profesori de la Facultatea de Muzică de la Belgrad care au trăit, au creat și au activat, au muncit la Belgrad. De aici s-a născut ideea de a prezenta lucrările lor“, spune violonistul Dragan Sredojević.
-„Sunt atât de mulți oameni de știință și artiști care au dat societății bunuri prețioase și ne-am gândit că ar fi bine să ne amintim de ei, de apreciații noștri compozitori, profesori“, spune profesorul și violistul Dejan Mlađenović.
Prin acest gest mărinimos și prin interpretarea deosebită a lucrărilor, muzicienii de la Belgrad, au adus un pios omagiu compozitorilor și profesorilor lor care i-au instruit și îndrumat în minunata artă a sunetelor, muzica.
Marko Hatlak & FUNtango este un grup fulminant și foarte provocator care anul trecut a sărbătorit cea de a zecea aniversare. Marko Hatlak a fost primul care a deschis calea spre interpretarea înflăcărată și afectivă a tangoului în Slovenia. În anul 2008 această trupă a lansat un disc intitulat „Istoria” pe care muzicienii l-au dedicat lui Astor Piazzolla, marelui compozitor și bandeonist argentinian care a împrospătat tangoul tradițional cu elemente de jazz și clasice și a creat astfel un nou gen – „Tango Nuevo”, noul tangou. Trupa Marko Hatlak & FUNtango modernizează creațiile muzicale ale lui Piazzolla cu noi aranjamente folosind fragmente clasice, de jazz, vocale specifice și le interpretează într-un mod unic. Anul trecut Marko Hatlak a prezentat publicului compoziții originale cărora le-a dat o notă individuală, cu totul specială ce marchează și dă trăsătura dinstinctivă trupei Marko Hatlak & FUNtango. O linie caracteristică, plenitudine a sunetelor ce se împletesc armonios și interpretare temperamentală superbă ce evocă sentimente de pasiune, tandrețe, melodii de o profundă afecțiune.
O seară de o adevărată delectare sufletească. Pe fețele ascultătorilor din sală a fost schițat acel zâmbet mulțumitor de împlinire, de satisfacție ce sperăm că a fost păstrat mai multă vreme.
Prilejul de a încheia ediția a 54-a a BEMUS-ului, Festivităților muzicale de la Belgrad a avut-o tânărul pianist spaniol Martin García García și Orchestra Simfonică a Festivalului „Virtuozi”, la pupitrul dirijoral cu Bojan Suđić. Foarte rar se practică, sau chiar de fel, interpretarea a două concerte într-o seară. Excepție a fost ultima seară a BEMUS-ului când am ascultat Concertul imperial nr 5 în Si bemol major, op 73 (1809) de Ludwig van Beethoven (1770-1827) și Concertul pentru pian nr 2, în fa minor, op 21 (1829) de Frédéric Chopin (1810-1849).
În debutul serii am ascultat uvertura Egmont op 84 de Ludwig van Beethoven (1770-1827). Muzica incidentală a lui Beethoven a fost scrisă în anul 1809 pentru reprezentația dramei lui Goethe, intitulată Egmont, sonoritate ce reflectă prin muzica sa expresivă temele piesei. În ultimii două sute de ani a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui Beethoven concepute pentru scenă. Drama are ca temă lupta patrioților flamanzi împotriva ocupatorilor spanioli de la mijlocul sec. al XVI-lea. Pentru a-și împlini visul de libertate, luptătorii l-au ales drept conducător pe contele Egmont (1522-1568) binecunoscut prin înțelepciunea, curajul și dorințele sale de libertate. O lucrare interpretată cu deosebită eleganță și acuratețe de Orchestra Festivalului „Virtuozi”, dirijată de Bojan Suđić.
Orchestra Festivalului „Virtuozi” este formată din muzicieni de top din Belgrad și din Serbia, profesori ai Facultății de Muzică și reprezentanți selecționați din mai multe orchestre reprezentative din țară, alături de cei mai buni tineri instrumentiști în devenire. Acest ansamblu a primit deja confirmarea prin calitatea interpretativă înaltă, prin realizarea de înregistrări audio pentru piața străină în producția companiei „New World Classic” din Germania, precum și o serie de concerte în fața unui public numeros la festivalurile de vară de la Ruma, Čačak, Vârșeț, Zlatibor, precum și la Festivalul „Budva Grad Teatar” cu Stefan Milenković ca solist. Încă de la înființare, ansamblul a fost condus de dirijorul Bojan Suđić, cu cooperarea în materie de organizare și artistică a profesorului Ljubiša Jovanović.
Ultimul, dar și cel mai iubit dintre cele cinci concerte pentru pian ale lui Beethoven, a fost compus în 1809, an greu atât pentru compozitor cât și pentru patria sa de adopție, Austria, care suferea atunci pentru a doua oară cotropirea armatelor lui Napoleon. Dar nici amărăciunea și nici disperarea nu au putut pune stăpânire pe sufletul independent și mândru al aceluia ce dăduse la iveală capodopere nepieritoare ca Simfoniile Eroica, a V-a, Pastorala, opera Fidelio, patru concerte pentru pian și unul pentru vioară, uverturile Leonora și Coriolan, sonatele pentru pian Patetica, a Lunii, Apasionata, Sonata Kreutzer pentru vioară și pian, majoritatea cvartetelor și atâtea altele. În aceste împrejurări, compunerea Concertului nr 5– grandioasă și strălucitoare emanație a unui spirit aflat cu mult deasupra majorității contemporanilor săi – apare ca o dezmințire a oricărei posibilități de înfrângere.
Caracterul eroic al primei părți, accentuat de la început de introducerea expresivă a pianului dezvoltă ideile într-un limbaj variat și bogat. Acest Allegro are de altfel o întindere care depășește jumătatea întregului concert. Urmează un scurt Adagio urzit pe o temă de o simplicitate plină de măreție și pe neașteptate apare ecoul unui dans popular care se anunță timid ca o chemare îndepărtată de fanfară. Aceasta face legătura între Adagio și Rondo-ul final a cărui vivacitate poartă impulsul unei veselii irezistibile marcată la sfârșit de o imagine specifică umorului beethovenian. Elanul mișcării se încetinește treptat pe fondul de bătăi de timpan, pentru ca pianul să revină apoi cu toată energia să încheie concertul odată cu orchestra într-un apel triumfal.
Imbolduri eroice, gânduri pline de înțelepciune, bucurie sărbătorească, evocă acest concert scris în vremea în care surzenia de care suferea Beethoven progresase într-o măsură care nu i-a mai permis să-l cânte în fața publicului. Era pentru prima oară când nu se încumeta să prezinte singur o lucrare importantă, un pas decisiv spre o izolare totală.
Prima execuție publicată la Viena a avut loc în februarie 1812 în interpretarea pianistului Earl Czerny unul dintre elevii lui Beethoven. Concertul este cunoscut sub denumirea de Concertul imperial, fără ca aceasta să fie justificată de vreo dată istorică ci termenul de imperial considerat ca o calificare superlativă a acestei strălucite lucrări.
Tânărul pianist spaniol Martin García García este deținătorul multor premii internaționale. A cântat pe scenele muzicale mondiale recitaluri și alături de distinși dirijori și renumite orchestre culegând aplauze frenetice și calde felicitări. Cântă cu ușurință și însuflețire. În timpul trăirii totale a piesei interpretate amplifică emoția cu vocea lui care este plăcută și nu deranjează.
În această seară la Bemus, Martin García García a cântat și Concertul pentru pian nr 2 în fa minor op 21, pe care Frédéric Chopin compus în 1829, înainte de a-și termina educația formală, în jurul vârstei de 20 de ani. Acest concert a fost interpretat în public pentru prima dată pe 17 martie 1830 la Varșovia, Polonia, cu compozitorul ca solist. Lucrarea conține cele trei mișcări tipice concertelor instrumentale ale perioadei: mestoso, larghetto și allegro vivace.
Iubitorilor de muzică le-a fost oferită satisfacția de a asculta o execuție de o rară unitate interpretativă, rezultat al colaborării dintre doi artiști, tânărul pianist spaniol Martin García García și dirijorul Bojan Suđić, prețuiți deopotrivă pentru desăvârșirea tehnică și puritatea sunetului ca și pentru muzicalitatea care reunește sensibilitatea aleasă cu inteligența rafinată și pătrunzătoare.
Programul a fost încheiat cu Uvertura-fantezie Romeo și Julieta de Piotr Ilici Ceaikovski compozitor ce a fost profund impresionat de creația dramatică a lui William Shakespeare. Cea mai tipică poveste de dragoste din epoca Renașterii, cea dintre Romeo și Julieta din Verona, l-a inspirat pe compozitorul rus romantic și astfel a creat o uvertură-fantezie, de fapt un veritabil poem simfonic cu introducere și epilog, având același titlu. Uvertura-fantezie Romeo și Julieta prezintă o strânsă legătură între forma muzicală și conținutul programatic. Există trei idei muzicale ce stau la baza arhitecturii lucrării: un coral introductiv liniștit cu o temă pseudo-liturgică, apoi o a doua secțiune cu două teme contrastante, ce sugerează conflictul dintre familiile Capulet și Montagues și, în fine, tema dragostei dintre Romeo și Julieta. Tema dragostei înseamnă prima întâlnire a cuplului și scena balconului. Cornul englez reprezintă pe Romeo, în timp ce flautele reprezintă pe Julieta. Cu mult tragism a fost realizat momentul sinuciderii celor doi îndrăgostiți, unde discursul muzical modulează iar întreaga orchestră intervine cu o mare intensitate,
O seară de o adevărată delectare artistică și spirituală.
Sincer vorbind, toate concertele de la BEMUS, Festivitățile muzicale de la Belgrad ediția a 54-a au fost încântătoare, cu mesaje sonore minunate lăsând publicul profund mișcat, emoționat.
Semnează Ileana Ocolișan Baba
