BEMUS 2019 – OVAŢII PRELUNGI LA SCENĂ DESCHISĂ – VĂ PREZENTĂM CONCERTELE: CEL DE MUZICĂ DE JAZZ, ANIVERSAREA A 4 DECENII DE ACTIVITATE A FLAUTISTULUI LJUBIŠA JOVANOVIĆ ŞI CEL AL ANSAMBLULUI VOCAL „THE QUEEN S SIX”
Semnează Ileana Ocolişan Baba
Dintre concertele mai reuşite, înfățișate în cadrul BEMUS-ului, Festivităţilor muzicale de la Belgrad demn de amintit ar fi încă trei pe care le-am urmărit, şi pe care vom încerca să le prezentăm în textul de faţă.
Începem cu seara de muzică de jazz, concert ce s-a derulat în sala mare „Kombank”, fostul „Cămin al Sindicatelor”, spaţiu amenajat cu gust care dispune de o ambianţă şi acustică specială. Ovaţii prelungi şi nesfârşite aplauze la scenă deschisă adresate trompetiştilor Duško Gojković şi Stjepko Gut, două legende ale acestui gen muzical, care, prin apariţia lor pe scenă au onorat această manifestare muzicală de la Belgrad. Cei doi barzi ai muzicii de jazz alături de vestitul Big bend al Radioteleviziunii Serbiei, actualmente un ansamblu într-o formă interpretativă deosebită, au interpretat piese din repertoriul clasic de jazz şi prelucrări pe vechi motive sârbeşti, teme lirice din minunatul folclor sârbesc ce au supravieţuit veacuri, sonorităţi ce sunt considerate făcătoare de minuni pentru acei ce le interpretează şi pentru cei ce le ascultă, şi aducătoare de o puternică energie pozitivă.
Trompetistul Duško Gojković interpret, compozitor, aranjor pe parcursul drumului său artistic bogat a beneficiat de o notă recognoscibilă pe scena internaţională de jazz. Cariera lui este strâns legată de artişti de jazz dintre cei mai recunoscuţi în mijlocul cărora s-a format, modelându-şi astfel tonul specific lui şi construindu-şi personalitatea muzical-artistică recunoscută în lume. Este interesant dar şi verosimil, ne-am convins chiar, că şi acuma la vârsta de 88 de ani se prezintă pe scenă cu o ţinută decentă, cântând energic cu multă ardoare şi exactitate la instrumentul său preferat.
Asemănător destin este şi al trompetistului Stjepko Gut interpret, compozitor, pedagog, cu aproape două decenii mai tânăr, decât Gojković. Studiile muzicale le face la „Swiss jazz Schol” şi la Academia „Berkeley” din Boston. Acest maestru al jazz-ului de renume mondial a început ca solist şi membru al Big bend-ului Radioteleviziunii Serbiei. Colaborează şi susţine concerte cu cei mai renumiţi muzicieni din acest gen muzical. Stjepko Gut a spus că Serbia este cea mai importantă ţară, o pepinieră de artişti muzicali, în ce priveşte interpreţii la trompetă, nu numai din regiune ci şi din întreaga Europă.
Contopirea celor doi instrumentişti cu Big bend-ul Radioteleviziunii Serbiei, colaborare ce durează ani în şir, a oferit publicului numeros prezent în sală, parfumul, frumuseţea improvizaţiilor impresionante precum şi originalitatea interpretării. Atât cei doi muzicieni cât şi soliştii Big bend-ului precum şi însăşi ansamblul instrumental au fost răsplătiţi cu aplauze frenetice în urma fiecărei compoziţii prezentate.
Momentul, punctul culminant al serii a fost, fără doar şi poate, finalul concertului când cei doi trompetişti Gojković şi Gut alături de Big bend-ul RTS au intonat câteva refrene din repertoriul de jazz, foarte cunoscute, încheind această performanţă într-un mod magnific, publicul ridicat în picioare a aclamat cu aplauze înflăcărate, pasionate.
Următoarea seară muzicală s-a desfăşurat în sala Fundaţiei „Kolarac” şi a decurs în spiritul aniversării a 40 de ani de activitate a flautistului Ljubiša Jovanović. La 8 octombrie 1979 Ljubiša Jovanović s-a prezentat la BEMUS într-un concert cu formaţia muzicală „Pro muzica“ când apreciata soprană Irina Arsikin, despre a cărei voce avem doar elogii, a interpretat Cantata Laudate Pueri de Antonio Vivaldi, ca la aceeaşi dată, însă patru decenii mai târziu, stimatul insrumentist, să se prezinte pe aceeaşi scenă şi la aceeaşi manifestare cu un program individual, aniversând o activitate într-adevăr fructuoasă. Ljubiša Jovanović a susţinut nenumărate concerte pe parcursul anilor, dar pentru dânsul prezentarea în cadrul Festivităţilor muzicale de la Belgrad este ceva special. În cursul celor patru decenii de activitate neîntreruptă, dânsul a prezentat 80 de compoziţii de autori sârbi, a susţinut peste 1.500 de concerte în 37 de ţări, a organizat 200 de ateliere şi cursuri de măestrie. A fost angajat ca solist în Orchestra Operei şi a Baletului din Belgrad, în Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Serbiei şi în Filarmonica belgrădeană. Este profesor la Facultatea de arte muzicale din Belgrad.
În concert şi-au dat concursul pe lângă ansamblul instrumental „Camerata Serbica” şi oaspeţii Jubim Kim din Coreea de Sud, care deja ca adolescent a câştigat premii însemnate, precum Concursul din Geneva (2014) şi ediţia a 70-a a Concursului „Primăvara la Praga” (2015) moment ce l-a şi introdus în valurile muzicale internaţionale. Ne-a delectat prin interpretarea sa şi artistul muzical Guoliang Han, preţuit flautist din China, profesor la Conservatorul Central de muzică şi solist în Orchestra simfonică naţională chineză, apoi violonistul şi dirijorul Igor Grupman, profesor la Conservatorul din Rotterdam şi concertmaistru al Filarmonicii din acelaşi oraş, apoi ansamblul de flaute „Lola Clasic” şi foarte mulţi elevi, studenţi, prieteni de-ai artistului. Programul a cuprins în general lucrări pentru flaut de Bach, Mozart, Doppler, Boamortier. În Concertul brandenburgic numărul 4 pentru vioară, două flaute, coarde şi continuo Igor Grupman a cântat la vioară, Guoliang Han şi Ljubiša Jovanović la flaute, bineînţeles alături de formaţia instrumentală „Camerata Serbica”. A fost redată o interpretare mai aparte, oprindu-se mai mult asupra unor linii polifonice, estompând altele. „Camerata Serbica” alcătuită din instrumentişti excelenţi întruniţi într-un ansamblu cu sonorităţi rafinate, reuşesc să păstreze echilibrul între lirism şi rigoare, între logică si sensibilitate, realizînd astfel una dintre cele mai bune interpretări ale lucrărilor acestui corifeu. Johann Sebastian Bach compune concertele sale— denumite şi „brandenburgice” datorită faptului că fuseseră dedicate, în 1721, margrafului Christian-Ludwig de Brandenburg.
Astfel construit, acest Concert brandenburgic numărul 4, a cărui unicitate este mereu tulburătoare, vine să confirme că în muzica lui Bach se găsesc într-un perfect echilibru linia descendentă a polifoniei şi cea ascendentă a armoniei. Melodiile sale au maximum de energie liniară, fiind în acelaşi timp saturate de implicaţii armonice.
Lucrarea Contrapunct din Arta fugii de Bach, dealtfel într-un aranjament de Ingheborg Bugarinović pentru cei optzeci de flautişti care îngrămădiţi pe scenă au cântat sub conducerea muzicală, sub mâna sigură a sărbătoritului. Foarte interesant, grandios şi plăcut atât din punct de vedere vizual cât şi auditiv.
Această lucrare monumentală, Arta fugii de Bach, emblematică, cred, pentru spiritul analitic și structura intelectuală: o lucrare care transmite un tip aparte de emoție care se ridică deasupra unor arhitecturi sonore dense și complicate, demnă de o minte strălucită. Apreciem în interpretarea acestui numeros ansamblu spiritul autentic pe care l-au imprimat acestei muzici, fără a da însă senzația unei sonorităţi lipsite de viață. O audiție care te propulsează în alt timp și spațiu, acolo unde grijile mărunte ale vieții își pierd din însemnătate și e timp pentru a te aplica asupra spiritualității. Exact ceea ce avem nevoie în zilele tumultoase pe care le trăim.
Un concert atrăgător a fost şi cel susţinut de cei şase cântăreţi ai Reginei, veniţi direct de la curtea regală engleză, Capela din Windzor, Ansamblul vocal „The Queen s Six”. A fost fondat în anul 2008 la aniversarea a 450 de ani de la încoronarea Reginei Elisabeta I, protectoarea artei, a valorilor estetice. Membri ansamblului sunt tineri cântăreţi din cadrul „Capelei Sfântul Gheorghe”de la Curtea Regală de la Windsor unde locuiesc şi îşi desfăşoară activitatea participănd alături de Corul de copii al Capelei şi cei doisprezece cântăreţi profesionişti, bărbaţi, la opt slujbe săptămânal precum şi la evenimentele particulare şi de stat ale familiei regale, nunţi botezuri, aniversări etc.
Nu-mi amintesc să fiu ascultat şase voci: doi contratenori Daniel Britton şi Tom Lyllbourn, doi tenori Nikolas Madden şi Dominique Bllend, un bas Endry Thompson şi un bariton Saymonn Whitley, mai perfect reunite, combinate astfel să ai impresia că asculţi pe fiecare interpret aparte dar şi pe toţi şase împreună. Repertoriul lor este foarte extins, un amestec fascinant, inspirat, cuprinzând pe lângă partituri de piese corale polifonice timpurii, renascentiste, austere de madrigale fastuoase, luxuriante apoi, aranjamente specifice de cântece populare emoţionante, mai au în program şi aranjamente excesive, covârşitoare cu piese de jazz, rock şi pop. Un amestec fascinant, echilibru perfect în muzica ce o interpretează, cu multă emoţie, cu scântei – muzica este în sângele acestor cântăreţi. Cântă a capella, utilizând în cântul lor un picuţ din maniera britanică fermecătoare.
Intonaţie imaculată ajustând intervalele în armonii schimbătoare pentru a crea un sunet cald şi focalizat. Dan, Tim, Nik, Dom, Endry şi Seymon şi-au unit forţele pentru ca propriul lor stil de interpretare, incomparabil, inconfundabil să-l prezinte publicului larg.
Cu convingere afirmăm că BEMUS-ul, Festivităţile muzicale de anul acesta, ediţia a 51-a, 2019 au fost reuşite pe deplin. Organizatorii, interpreţii dar în special publicul au fost mulţumiţi. Se pare că ediţia de anul acesta a fost cea mai reuşită. Felicitări tuturor şi aşteptăm ca şi anul viitor să fie la fel sau şi mai bine realizat.