„ROSSI  FEST”  LA  CEA  DE -A  TREIA  EDIŢIE – 2020

Cea de-a treia ediţie a festivalului internaţional „Rossi fest” de la Belgrad s-a desfăşurat între 25 – 28 ianuarie curent, (2020) într-o atmosferă, o ambianţă deosebit de prielnică, incluzând teme atrăgătoare, găzduind oaspeţi distinşi şi prezentând concerte muzicale însemnate, totul desfăşurându-se la Teatrul popular şi la Muzeul acestei instituţii. În incinta Muzeului Teatrului popular a avut loc cursul de măestrie, de canto, susţinut de două cântăreţe de renume mondial.

Soprana Olga Makarina, solistă a operei „Metropolitan“ din New York, care a îndrumat tinerii solişti cum să interpreteze arii din opere. Olga Makarina s-a născut în Rusia unde la Conservatorul din Sankt Peterburg a studiat pianul şi canto. Pe lângă o carieră de operă de invidiat, activitatea ei pedagogică cu cântăreți tineri este deosebit de remarcabilă. În faţa publicului din New York prima dată s-a prezentat în rolul Luciei di Lamermour după care au urmat altele pe care le-a cântat pe multe scene muzicale mondiale.

 

Colaboratorul, acompaniatorul, poate chiar şi susţinătorul la pian, pe tot parcussul acestui atelier de măestrie de canto, a fost muzicianul Igor Dražević, care cu mult simţ, atenţie şi grijă a însoţit vocile participanţilor în timpul prelegerii, dar şi în concertul în cadrul căruia s-au prezentat cu lieduri şi arii din opere.

 

Manifestarea „Rossi fest” a fost inaugurată cu concertul susţinut de Ansamblul „Salomon Rosi” din Italia, fondat în anul 1991. Este alcătuit din patru muzicieni apreciaţi: mezzosoprana Marta Fumagalli, specializată pentru repertoriul muzicii barocului, violoncelistul Issael Watanabe, consacrat studiului şi aplicării violoncelului muzicii baroc, Diego Cantalupi, interpret la lăută şi muzicolog, care se mai ocupă şi cu cercetarea creaţiei compozitorilor italieni şi germani, precum şi cembalistul Giovanni Togni, care se îndeletniceşte şi cu compoziţia. În programul intitulat Flori muzicale ale barocului evreiesc au fost interpretate lucrări de Cristiano Giuseppe Lidarti (1730-1795): cantata Boi beshalom pentru alt şi continuo într-o interpretare fără cusur, Salomone Rossi (1570-1630): Sinfonia Gagliarda Venturino şi Gagliarda Norsina şi doi psalmi din colecţia Cântecele lui Solomon, apoi Giovanni Zamboni (1664-1721): Sonata pentru lăută opus 1, numărul 11 şi Benedetto Marcello (1686-1739): din a cărui creaţie am ascultat Sonata pentru violoncel şi lăută în Si bemol major, L’estro poetico armonico, arii şi recitative din Psalmul 15 pentru alt şi continuo, Sonata pentru cembal solo în Sol major. Putem spune că a fost un concert atrăgător, care a trezit interes publicului meloman din Belgrad, astfel că sala Teatrului popular, Scena Raša Plaović a fost neîncăpătoare pentru acei ce doreau să asculte. Cu o voce specifică, plăcută şi un mod personal, o manieră proprie de redare, mezzosoprana Marta Fumagalli a intrpretat programul propus. Şi cei trei instrumentişti, dealtfel solişti experţi la instrumentele lor şi-au dat aportul la reuşita pe deplin a prezentării unor astfel de creaţii mai rar ascultate.

 

Unul dintre evenimentele adiacente ale Festivalului internaţional „Rossi fest“ a fost şi prelegerile susţinute de cercetătoarea Ana Stefanović, profesoară la Facultatea de arte muzicale din Belgrad şi Tijana Mladjenović, muzicolog şi şeful catedrei de muzicologie. Tema Anei Stefanović a fost legată de oratoriile lui Giacomo Carissimi şi ale lui Marc-Antoine Charpentier, apărute sub aceeaşi denumire, în anul 1669, respectiv 1702 şi inspirate din Biblie, mai precis, din cuprinsul cărţii Înţelepciunea lui Solomon. Această parabolă a vechiului Testament din Prima carte despre împăraţi nu vorbeşte numai despre împăratul Israelului, succesorului lui David, prorocul şi poetul Solomon, ci tratează şi probleme etice în ce priveşte înţelepciunea, raţionamentul, apoi valorile intangibile, pe de o parte şi moştenirea materială, puterea şi autoritatea pe de altă parte. Creatorul oratoriului Carissimi şi elevul său Charpentier, succesor al oratoriului, creaţie orientală pe teme biblice, au abordat aceste texte diferit, fiecare în felul lui. În timp ce Carissimi în lucrarea sa pentru patru solişti, cor, două viori şi continuo, pilda biblică o consideră ca o poveste, subliniind în acest sens latura afectivă a părtaşilor săi, Charpentier, într-un cadru mai extins, în oratoriul său cu două mişcări, pentru nouă solişti, cor şi orchestră, în mare parte executarea este îndreptată spre partea ei filozofică şi etică. Cu o multitudine de exemple sonore şi explicaţii verbale, profesoara Ana Stefanović ne-a descifrat diferenţa, deosebirea, în ce priveşte tălmăcirea muzicală a Înţelepciunii lui Solomon cu niveluri multuple de semnificaţie.

 

Tema tratată de Tijana Popović Mlađenović a fost: Înainte şi după muzica lui Messien Cvartetul pentru sfârşitul timpului. Lucrarea este una dintre capodoperele muzicii de cameră ale secolului al XX-lea pe care am ascultat-o în program în urma prelegerii.

Studiind, sau analizând Cvartetul pentru sfârşitul timpului se impun câteva întrebări: ce lume, ce reţea de sens, sau toate dimensiunile muzicii sunt dezvăluite înaintea lui Messiaen? Ce noi oportunităţi de etichetare se deschid în sensurile deja dobândite ale acestei piese?- la care într-un fel oarecare profesoara Mlađenović a încercat să răspundă.

Poate concertul desfăşurat sub genericul „Portrete şi amintiri”, segment important al acestei manifestări care se repetă de la înfiinţarea festivalului, a mai clarificat puţin problema. Tema programului a fost dedicată evenimentelor nemiloase din timpul celui de al Doilea război mondial. În această ordine de idei în concert a fost interpretat Cvartetul pentru sfârşitul timpului de Olivier Messiaen creat şi interpretat în premieră în timpul detenţiei autorului în lagărul de concentrare unde se afla. Confruntat cu ororile războiului, lipsit de libertate, compozitorul îşi găseşte inspiraţia pentru lucrările sale în ultimul capitol al Bibliei în profeţiile, viziunile Sfântului Ioan Teologul despre sfârşitul final al lumii. Acest mod de a acţiona, „Rossi fest” preia un rol vital în moştenirea culturii de conştientizare a Holocaustului.

Cvartetul pentru sfârşitul timpului de Olivier Messiaen a fost interpretat de Mina Mendelson- vioară, Nikola Đurica- clarinet, Vanja- Ščepanović pian şi Pavle Savić- violoncel. Dansatori: Miloš Kecman, Milan Bačkulja, Đurđija Jelenković. Regia a fost semnată de Ana Grigorović, scenografia Dunja Kostić, coregrafia Miloš Kecman şi Milan Bačkulja. Montarea filmului cu scene dureroase, documentare transmis paralel cu interpretarea cvartetului a fost semnată de Jovan Vlahović şi Matija Novaković.

Ascultând distinşii muzicieni, ne dăm seama că nivelul de expresivitate la care se poate ajunge, utilizând sunetele combinate a numai patru instrumente, este incredibil. Melodia şi armonia muzicii cvartetului indicau spre timpul care era de fapt eliminat, ascultătorul părând a se apropia de eternitate. Titlurile mişcărilor opusului sunt foarte sugestive: Liturghie de cristal, Vocaliză pentru Îngerul care vesteşte sfârşitul Timpului, Abisul păsărilor, Interludiu, Laudă Veşniciei lui Iisus, Dansul mâniei, pentru cele şapte trâmbiţe, Hăţiş de curcubee, pentru Îngerul care vesteşte sfârşitul Timpului şi Laudă Nemuririi lui Iisus. Iar numărul părţilor depăşeşte cu unul cele şapte zile necesare Creaţiei primordiale. Această a opta zi, este înfăţişată ca un repaus prelungit, o zi a păcii veşnice, într-o lume a luminii inalterabile.

Timbrul sunetului de clarinet, în solo-ul părţii a III-a, pornea într-un registru grav, aproape din nimic şi creştea prelung, depăşind poate, chiar timpul folosit de un scufundător exotic, în căutarea scoicii ce ascunde în sine perla preţioasă. De altfel, în această mişcare apar pentru prima oară „vocile păsărilor, de care Messiaen va face uz în lucrările sale ulterioare (Catalogul păsărilor, Păsările din Karuizawa, Păsări exotice). Flageoletele violoncelului, suprapuse peste cascadele de acorduri ale pianului, cu efect de clopot cadenţat, ori melopeea viorii, cu aluzii de cânt gregorian, sunau fascinant. Unisonul celor patru instrumente anunţa parcă ora finală a existenţei omenirii. Solo-ul violoncelului din partea a V-a a avut o susţinere sonoră profundă, încetinită.

Sonorităţile Cvartetului pentru sfârşitul timpului induc într-adevăr publicului bucuria liberatoare la care aspira compozitorul francez în timp ce crea această lucrare.

Seara în care am ascultat creaţia muzicală a lui Messiaen, am vizionat mişcările coregrafice ale dansatorilor foarte sugestive şi plastice, şi scenele groaznice din filmul documentar, totul a lăsat o amprentă grea asupra fiecărui spectator. De la concert am plecat trişti, plini de amărăciune, de jale, întristare dar cu speranţa de a nu mai vedea ceva asemănător.

Dar aceasta este viaţa, cu bune şi cu rele. Dorim din suflet să nu se mai întâmple niciodată, niciunde şi nimănui astfel de greutăţi.

Momentul final al manifestării internaţionale „Rossi fest“ a fost marcat cu un concert de muzică spirituală Psalmii lui David. Şi-au dat concursul soprana Olga Makarina din SUA, soprana Ajelet Koen din Israel, mezzosoprana Alesandra di Giorgio, Germania/Serbia, Ivana Zavišić- vioară, Ladislav- Mezei violoncel, Hristina Antić- orgă, Aleksandar Radulović- percuţie, Mina Marinković- harfă, Igor Dražević- pian şi Corul „Braća Baruh“. Dirijor Stefan Zekić.

 Psalmii lui David reprezintă o colecţie de texte din Vechiul Testament dintre care majoritatea de la sine înţeles, reprezintă o cerere, o adresare către Dumnezeu. Rugăciunea scrisă în stări emoţionale diferite, fie că este vorba despre senzaţii triste, vesele, sau în formă de imn, a contribuit la cultivarea unui sentiment de comuniune printre diferite comunităţi culturale şi religioase, constituind drept coloana vertebrală a închinării, atât în Sinagogă cât şi în biserica creştină timpurie. Seara de concert cu Psalmii lui David a fost proiectată în aşa fel încât a cuprins câteva secole de muzică artistică în mare parte inspirată din Cartea Psalmilor. Particularitatea programului este reflectată în ideea multiculturalismului, adică a multiconfesionalității, care contribuie la promovarea și convergența diferitelor tradiții culturale și religioase. Tema selectată (Psalmii lui David) este doar una dintre formele de comunicare de succes care a inspirat întreaga pleiadă de compozitori de muzică clasică de-a lungul istoriei.

 

Corul „Braća Baruh” din Belgrad a fost înfiinţat în anul 1879 ca „Societatea sârbo-evreiască de cântăreţi”. Denumirea de „Braća Baruh” o poartă din anul 1952 în memoria celor trei fraţi din familia Baruh din Belgrad, ucişi în pogromul de la începutul celui de al Doilea Război mondial. De-a lungul activităţii sale de mai mulţi ani, acest ansamblu vocal a înfăţişat în concerte cu public un număr impozant de lucrări muzicale preţioase în mai toate centrele muzicale din Iugoslavia, precum şi apariţii pe senele muzicale mondiale din Europa, Asia, până la Carnegie Hall din New York (1978). Cu regularitate participă la prestigioasele festivaluri BEMUS, BELEF, „Zilele lui Mokranjac” din Negotin etc. În fruntea Corului „Braća Baruh” s-au perindat unele dintre cele mai importante personalităţi din istoria muzicii artistice de la noi: Stevan Mokranjac, Josip Marinković, Stevan Hristić, Bogdan Babić, Borislav Pašćan, Aleksandar Vujić şi alţii. Succesele remarcabile obţinute de acest ansamblu vocal, în ultimii ani, se datoresc fără doar şi poate, dirijorului Stefan Zekić şi preşedintei Branka Cvejić Mezei.

Tânărul şi înzestratul dirijor Stefan Zekić, dealtfel, pe lângă faptul că este dirijorul Corului „Braća Baruh“ este şi fondatorul şi directorul Festivalului internaţional „Rossi fest“. Cu dirijatul se îndeletniceşte de la vârsta de 17 ani. A urmat cursuri de măestrie, seminare şi ateliere de muzică, susţinute de dirijori respectabili: Uroš Lajovic (Austria), Andrew Parrott (Marea Britanie), Max Frray (Germania) şi alţii. Stefan Zekić este fondatorul şi dirijorul ansamblului de muzică timpurie „Canticum Novum“, dirijorul Orchestrei evreieşti de cameră de la înfinţarea acesteia. Este deţinătorul mai multor premii şi recunoştinţe primite de la cele mai prestigioase festivaluri, atât în ţară cât şi în străinătate. Printre artiştii marcanţi cu care a colaborat îi amintim pe: Jiři Menzel, John Ramster, Martin Evans, Olga Makarina, Istvan Sekelj, Eraldo Salmieri, Claudia Eder şi alţii.

Spicuim câteva titluri din concertul Psalmii lui David: Salomon Rossi (1570-1630): Elohim hashivenu, Psalmul 80, Johan Sebastian Bach (1685-1750): fragment din Pasiunea după Matei, Psalmul 51, Georg Fridrih Haendel (1685-1759): fragment din oratoriul Mesia, Aharon Harlap (1941-): Shiru L Adonai, Psalmul 96, Cântaţi Domnului noul cântec, Jacob Leib Wasilkowsky (1882-1942): Al tiro, Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791): Aleluia,Psalmul 150, Giovanni Battista Pergolesi (1710-1736): Stabat mater, Alexandar Grechaninov (1864-1956): Antifoni, Psalmul 103, Luis Lewandovski (1821-1894): Enosh, Maks Janowski (1912-1991): Avinu malkeinu Leonard Bernstein (1918-1990): Psalmul 108.

Un loc aparte şi în slujirea Bisericii îl ocupă Psalmii prorocului împărat David. Aceștia cuprind toate tipurile de rugăciune, pe care le impun diferitele împrejurări, nevoile sau timpul, ca să ceară cineva prin ei dumnezeiasca milă.

Şi ediţia de anul acesta a Festivalului “Rossi fest” se poate considera foarte reuşită din mai multe puncte de vedere; în primul rând pune pe primul loc păstrarea documentelor şi amintirea tristelor întâmplări din timpul celui de al Doilea război mondial şi poartă respectul, grija pentru tinerii artişti, îndrumându-i şi încadrându-i în diferite activităţi. Programul a fost foarte bine ticluit astfel că abia la final Vă puteţi da seama cât de complexă şi cât de constructivă a fost această manifestare.

Deseori uităm de tot ce-i rău prin muzică și ne împodobim cu cele mai frumoase emoții care sunt create special pentru sufletul nostru în timpul unui concert, a cărui atmosferă nu poate fi înlocuită cu nimic. (Se mai întâmplă însă câteodată ca vreun concert să ne şi întristeze cum a fost acela “Portrete şi amintiri“) Indiferent ce vârstă avem, magia unui spectacol bine organizat, bine conceput și bine realizat ne va cuprinde și ne va purta într-un loc nou, făcând din noi un om nou, mai frumos și mai luminos. Sunt cuvinte care se potrivesc de minune când vorbim despre concertele din cadrul Festivalui internaţional „Rossi fest”. Organizatorilor le dorim mult succes şi la anul să ne vedem sănătoşi.

Semnează Ileana Ocolişan Baba