Ediţia a II-a a Festivalului de muzică de cameră de la Novi Sad – 2019
Ediţia a II-a – 2019 a Festivalului de muzică de cameră de la Novi Sad a avut loc între 9 şi 15 septembrie, curent.
Prima ediție a acestui festivalul s-a desfăşurat tot în luna septembrie anul trecut – 2018 fiind inițiată de artistele muzicale din Novi Sad, Ksenija Mijatović Korom și Veronika Antunović Marić în colaborare cu proeminentul dirijor italian Gianluca Marcianó. Misiunea principală care stă la baza festivalului este promovarea, păstrarea, îngrijirea şi interpretarea muzicii în comun, precum și prezentarea ansamblurilor de cameră existente, care funcţionează timp de mai mulți ani. Astfel, oraşul Novi Sad, pe tot parcursul acestei manifestări a fost un centru regional și european de promovare a acestui gen de muzică – muzica de cameră.
Festivalul de muzică de cameră a fost organizat de „Novi Sad Wind Quintet“, sub auspiciile Secretariatului Provincial pentru Cultură, Informații și Relații cu Comunitățile Religioase. Evenimentul a fost sprijinit și de Consiliul Local pentru Cultură din Novi Sad și de Institutul Italian de Cultură din Belgrad.
Concertele s-au desfăşurat în sala Galeriei „Matica srpska“ şi în sala de festivităţi a Primăriei oraşului Novi Sad. Simbolic, toate concertele au fost programate cu începerea la ora 20.21 având în vedere că în anul 2021 oraşul Novi Sad va deveni capitală culturală europeană.
Acest festival a fost inaugurat luni 9 septembrie cu un concert intitulat „Oscar la Novi Sad“ cuprinzând muzică din diferite filme semnată de Enio Moriccone (1928), Nino Rota (1911-1979), Giuseppe Sangenuti (1987), Luis Bacalov (1933-2017), Nikola Piovani 1946), Astor Piazzolla (1921-1992) şi Khaled Mouzanar (1974). Şi-au dat concursul pianistul Khaled Mouzanar din Liban, Mario Stefano Pietrodarchi la bandoneon (un fel de acrdeon) din Italia, Gianluca Marcianó la pian şi dirijor din Italia şi Cvintetul de coarde al festivalului, alcătuit din următorii muzicieni: Vladimir Ćuković şi Bojan Glušica viori, Boris Brezovac violă, Marko Miletić violoncel şi Milan Milanov contrabas.
Un program bine ales, bine conceput şi foarte bine interpretat. La deschiderea festivităţii a fost prezentă în calitate de oaspete Excelenţa Sa, ambasadoarea Libanului în Serbia, Nada Al Aki.
Cea de a doua seară a festivalului s-a desfăşurat sub genericul “Tinere talente” în care s-au perindat pe scenă tineri talentaţi delectând publicul prezent. Concertul a fost inaugurat de formaţia Trio „Amoroso“ alcătuită din tinerii: Jovana Dugonjić – flaut, Katarina Badnjar – vioară şi Teodora Stanković – pian. În interpretarea lor am ascultat Două interludii de Jaques Ibert (1890-1962) şi Promenada de Bohuslav Martinu (1890-1959). Tinerii instrumentişti au trecut aceste partituri cu uşurinţă, pricepere şi muzicalitate.
Suita burgheză de Malcolm Arnold (1921-2006) şi Canzona pentatonica de Király Ernő (1919-2007) lucrări interpretate de ansamblul Trio „Artistico“ alcătuit din Adrijana Pantić – flaut, Matija Raičević – clarinet şi Stela Molnar – pian, ne-au delectat de-a dreptul. Tinerii artişti au interpretat aceste lucrări, cu multă eleganţă şi muzicalitate în special Canzona pentatonica de Király Ernő lucrare care necesită pretenţiozitate mai deosebită.
Trio „Reformed“ alcătuit din instrumentiştii: Nataša Petković – flaut, Aleksa Penić – violoncel şi Igor Dalagija – pian, s-au prezentat cu brio cu Trio-ul “Lună plină” de Blaž Pucihar (1977). Părţile mai cantabile din lucrare au fost interpretate de flaut cu multă supleţe, mlădiere, flexibilitate.
Şi încă un ansamblu, de data aceasta vocal – instrumental, Trio „Capriccio“ alcătuit din soprana Đurđica Babić, mezzosoprana Aleksandra Kocić şi pianistul Luka Petrović. În interpretarea acestor tineri înzestraţi am ascultat Regata veneţiană de Gioachino Rossini (1792-1868), Marea de Johannes Brahms (1833-1897) şi Las currucatas modestas de Enrice Granados (1867-1916). A fost o adevărată delectare să ascultăm tinerele voci bine postate, cu dicţie bună, acurateţe şi tehnică de interpretare perfectă. S-a evidenţiat în mod special soprana Đurđica Babić în lucrarea de Granados unde avea multe staccatto-uri (indicând modul de executare a unui grup de note muzicale ceeace este în opoziţie cu legatto), cu un diapazon vocal larg, voce dulce şi bine conturată. Tânărul pianist Luka Petrović, în calitate de acompaniator se aşezase dinaintea pianului şi se alinta cu degete uşoare pe clapele albe şi negre ale instrumentului urmărind cu minuţiozitate şi grijă tempo-ul, dinamismul cu care au cântat solistele vocale.
O seară de neuitat care s-a desfăşurat sub genericul „Saxtet“ (din cauza saxofonistului oaspete), au prilejuit publicului meloman din Novi Sad saxofonistul Gaetano di Bacco din Italia, alături de Cvintetul de suflători din Novi Sad: Ksenija Mijatović Korom – flaut, Veronika Antunović Marić – oboi, Kristian Boroš – clarinet, Goran Marinković – fagot şi Mirko Marić corn.
Această formaţie de suflători a fost înjghebată în anul 2010 la propunerea muzicianului Mirko Marić. Domeniul lor de activitate este foarte larg şi variat. Pe lângă faptul că interpretează muzică de cameră, muzică simfonică, ei se îndeletnicesc şi cu munca pedagogică. În timpul activităţii de până acum, Cvintetul de suflători din Novi Sad a susţinut remarcabile concerte în ţară şi străinătate. Programul pregătit a fost compus din lucrări ale compozitorilor: Jaques Ibert (1890-1962) Trei piese scurte, Marc Eychenne (1933) Sextet şi Henri Tomasi (1901-1971) Primăvara cu mişcările; Deşteptarea păsărilor, Cântec de dragoste şi Dansul păsărilor. (compoziţie interpretată în primă audiţie la Novi Sad), muzică cu program, piesă vioaie cu schimbări permanente de ritm şi cu sunete onomatopeice specifice care imită foarte plastic ciripitul păsărilor. În final, tot o premieră pentru publicul din Novi Sad, Darius Milhaud (1892-1974) Scaramouche. În ce priveşte saxofonistul italian, Gaetano di Bacco a susţinut până în prezent peste o mie şase sute de concerte, solistice, camerale, simfonice pe scenele muzicale italiene, europene apoi, în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America etc. Colaborează cu Filarmonica din Chişinău, cu Orchestra Teatrului „Maruccino di Chieti“, cu Orchestra de cameră din Zagreb, cu Orchestra „Benedetto Marcello“, Orchestra de cameră din Florenţa şi Riga, cu Orchestra Naţională din Kiev etc. Di Bacco este profesor la Academia din Pescara şi susţine cursuri de măestrie în Franţa, Germania, America, Spania, Belgia etc. Di Bacco se îndeletniceşte şi cu partituri originale, deci compune lucrări în special pentru saxofon şi prelucrează compoziţii vocal-instrumentale.
Barocul muzical a fost un curent din muzica clasică europeană ce s-a manifestat aproximativ între anii 1600 și 1750. Această perioadă, acest stil muzical a format o punte de legătură între renaștere și clasicism. Termenul de „baroc“ derivă din cuvântul portughez barroco ce înseamnă „perlă deformată“, o descriere negativă a muzicii puternic ornamentate din această perioadă. Asimetria e cea care dă farmecul acestor bijuterii sonore, iar tot ce înseamnă ornamentare muzicală începe să strălucească. O muzică plină de forţă, graţie şi candoare, o împletire de dantelă şi oţel, în care eleganţa e regula de exprimare
Este o epocă efervescentă, în care se dezvoltă noi tehnici de interpretare instrumentală şi apar modificări în notaţia muzicală. Ansamblurile instrumentale se diversifică şi devin din ce în ce mai complexe. Multe nume importante din istoria muzicii clasice provin din această perioadă: Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Arcangelo Corelli, Henry Purcell şi alţii.
Am prezentat această scurtă introducere despre perioada muzicală a barocului pentru că în cadrul Festivalului de muzică de cameră am avut prilejul să ascultăm compoziţii din acel interval de timp interpretate de Ansamblul „New Trinity Baroque“ din Belgrad, alcătuit din următorii muzicieni: soprana Radoslava Vorgić Žuržovan, mezzoprana Dragana Popović, Karolina Bäter interpretă la flaut block şi traverzo (flaut traversal), Srđan Stanić interpret la violoncel baroc şi viola da gamba şi nu în ultimul rând apreciatul muzician Predrag Gosta interpret la cembal, orgă şi conducătorul artistic al acestui ansamblu vocal-instrumental. Au interpretat: un fragment din oda Come Ye, Sons of Art pentru două soprane şi bas continuo, un fragment muzical din piesa de teatru Don Kihote, Z. 578, un fragment din piesa de teatru Edip, Z. 583, compoziţia instrumentală A New Ground în mi minor, Z. T682 de Henry Purcell (1659-1695), apoi de fratele acestuia, Daniel Purcell (1664-1717) am ascultat Sonata pentru flaut block şi bass continuo în re minor. Georg Friedrich Handel (1685-1759) a fost reprezentat în program cu următoarele lucrări: duetul Italian Ahi, nelle sorte umane, HWV 179, Sonata pentru flaut traversal şi bass continuo în si minor, HWV 376, duetul italian Quel fior che all alba ride, HWV 192, Sonata pentru flaut traversal şi bas continuo în mi minor HWV 379 în care ne-a impresionat sunetul blând, duios al flautului traversal executat de Karolina Bäter în special în mişcările Larghetto şi Andante şi ultimul punct muzical, duetul italian No, di voi non vo fidarmi, HWV 189. Foarte expresiv, elocvent şi sugestiv ni s-a părut fragmentul muzical din piesa de teatru Don Kihote de Henry Purcell în care solistele vocale au dominat prin strălucirea, prin distincţia remarcabilă a însuşirilor lor interpretative. Aceşti artişti muzicali ne-au prilejuit o seară miraculoasă.
Muzica barocului permitea improvizaţii, întrucât adeseori notaţia se reducea doar la prezenţa basului cifrat, ca atare, interpreţii realizau adevărate discursuri muzicale compuse ocazional şi spontan pornind de la reperele sugerate de această scriitură. Dinamica muzicii se caracterizează prin schimbarea neaşteptată a intensităţii sonore. Muzica avea un tempo relativ constant, iar tonalitatea sa era majoră (considerată a sugera veselie) sau minoră (considerată a sugera tristeţe). Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală şi compozitorii care au compus în stil baroc este de folosinţă relativ recentă, fiind propus şi folosit pentru prima dată de Curt Sachs în anul 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună.
Festivalul de muzică de cameră din Novi Sad s-a încheiat cu concertul susţinut de pianista Rita Kinka şi cvartetul de coarde „TAJJ“ alcătuit din apreciatele instrumentiste Aleksandra Krčmar Ćulibrk vioară, Jovanka Mazalica vioară, Jelena Filipović violă şi Timea Kalmar violoncel.
Despre Cvartetul „TAJJ“ se pot spune multe, începând de la modelul înalt pe care îl reprezintă de mai mult de două decenii, în lumea muzicii. Este considerat unul dintre ansamblurile de frunte, din împrejurime. Unite de o idee şi o gândire comună, ele introduc muzica veche şi nouă într-un mod apropiat ascultătorului contemporan, respectând tradiţia, încorporând totodată ritmul vieţii moderne. Aceasta este o imagine a epocii lor, a vieţii lor, a muzicii lor.
Recitalurile cvartetului „TAJJ“ sunt evenimente de vârf ale genului cameral în viaţa muzicală a oraşului de pe malul Dunării şi nu numai. La toate acestea se adaugă ambianţa unică oferită de Sala Galeriei „Matica srpska“.
În prima parte a programului am ascultat spumoasa piesă Cvartetul de coarde, opus 10 de Claude Debussy (1862-1918). Putem spune cu certitudine că a fost interpretat dintr-o suflare cu multitudinea de disonaţe care aşteptau să fie rezolvate în acorduri consonante. Sunetul curat, clar, expresiv evidenţiind o unitate executivă deosebită.
În partea a doua a programului li s-a alăturat renumita pianistă Rita Kinka în Cvintetul cu pian în fa minor de César Franck (1822-1890).
După şcoala de muzică din Subotica Rita Kinka începe studiile de pian la Academia de Arte din Novi Sad, în clasa profesorului Evgeny Timakin și Arbo Valdma. Și-a încheiat studiile postuniversitare cu profesorii Arbo Valdma și Dušan Trbojević la Novi Sad și Belgrad.
A urmat apoi cursuri muzicale la Juilliard din New York, în clasa celebrului muzician Giorgio Sandor.
Din anul 1975 până în prezent, a susținut peste 600 de concerte în Novi Sad, în Serbia şi în multe țări europene, precum şi în SUA, Taiwan, Israel, Canada, Australia și în toate fostele republici iugoslave.
Este profesor titular la principala materie – pianul și șef de catedră la Academia de Arte din Novi Sad.
Ca tânără pianistă, Rita Kinka a arătat un mare interes pentru muzica contemporană. Acesta este un amanet lăsat de prima sa profesoară Marija Bash din Subotica, care a insistat foarte mult asupra interpretării lucrărilor autorilor iugoslavi contemporani. Astăzi, Rita Kinka are un repertoriu foarte bogat şi variat. Dintre compozitorii iugoslavi ale căror compoziţii le interpretează amintim pe: Vasilije Mokranjac, Dejan Despić, Rastislav Kambasković, Srdjan Hofman, Marko Tajčević, Isidora Žebeljan, apoi opere ale compozitorilor din Vojvodina: Karol Krombholc, Slavko Šuklar etc. Rita Kinka se afirmă prin munca sa pedagogică, în conformitate cu afinitățile studenţilor săi.
Formula de cvartet de coarde cu pian, mai puţin utilizată în muzica de cameră clasică şi romantică, acordă claviaturii rolul de partener cu drepturi egale în ansamblul sonor. Franck integrează complet pianul în formaţie, propunând variate formule de amalgamare timbrală. În concluzie, trebuie constatat că Cesar Franck oferă o profundă expresie melodică, armonică şi nu în ultimul rând ritmică. Pianista Rita Kinka şi cvartetul „TAJJ“ au reuşit în cele mai mici amănunte să se conformeze şi să găsească modul de interpretare imaginat de compozitor. S-au prezentat la un nivel artistic de invidiat.
Cu deosebită satisfacţie, acum, la finalul Festivalului de muzică de cameră, spunem cu certitudine că a fost o manifestare reuşită din toate punctele de vedere şi merită să persiste şi în viitor.
Adresăm sincere felicitări organizatorilor, susţinătorilor şi nu în ultimul rând interpreţilor, care au dovedit muzicalitate aleasă, şi o virtuozitate rară.
În concluzie, spunem că dacă muzica cu liniile ei melodice plăcute este transmisă și interpretată cu o valoare estetică anume și ajunge la sufletele oamenilor, credem că organizatorii şi interpreţii şi-au împlinit scopul.