O SEARĂ DE NEUITAT CU TÂNĂRUL VIOLONIST ROMÂN FLORIN ILIESCU ȘI ORCHESTRA SIMFONICĂ VOIVODINEANĂ
Evenimentul din seara de 15 martie anul curent, 2024, a umplut până la refuz sala de concert a orașului Novi Sad, unde melomanii au putut să se delecteze ascultându-l pe tânărul violonist Florin Iliescu în dublă funcție, de solist și concertmaistru precum și Orchestra simfonică voivodineană la pupitrul dirijoral cu Aleksandar Marković.
Serata muzicală a fost inaugurată cu fantezia orientală Islamey (1869) de Mily Balakirev (1837-1910), lucrare de o complexitate rară, considerată a fi cea mai grea compoziție pentru pian. Se pare că atunci când, în anul 1907, a fost orchestrată de Alfredo Castella, au fost salvați mulți pianiști. Prima și cea de-a doua temă a compoziției Islamey, Balakiriev le-a cules în timpul unei călătorii în Caucaz în anul 1860. Cea de-a treia temă provine dintr-un cântec armean pe care compozitorul l-a auzit cântat de baritonul armean Konstantin de Lazari. Islamey ca piesă pentru pian este importantă în istoria muzicală a Rusiei. Punerea ei în scena europeană sub degetele lui Liszt a făcut din lucrare una dintre vedetele noului exotism apărută în Rusia. Transformarea acesteia într-o piesă pentru orchestră mult mai mult și-a extins raza de acțiune. Balakiriev în compoziție combină energia primei teme cu o schimbare contrastantă a expresiei în cea de-a doua temă – Andantino, ce intensifică senzualitatea și farmecul sonorității orientale. La final, reapare minunatul dans de deschidere.
Versiunea orchestrată de Sergej Lyapunov a fanteziei Islamey opus 18, de Balakiriev, interpretată în concertul pe care îl prezentăm, a fost o trăire aparte. Senzualitatea, perfecțiunea, desăvârșirea, intensitatea afectivă manifestate de membri Orchestrei simfonice voivodinene și a înzestratului dirijor Aleksandar Marković spre fericirea spectatorilor, a dat un rezultat finit excepțional.
Protagonistul serii tânărul violonist român, Florin Iliescu a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră, numărul 2, opus 64 de Felix Mendelssohn Bartoldy (1809-1847). Originile concertului se găsesc în colaborarea profesională dintre compozitor și violonistul Ferdinand David. Într-o scrisoare Mendelssohn îi scria lui David: „Aș vrea să scriu pentru tine un concert pentru vioară. Unul în mi minor este în capul meu al cărui început nu îmi dă pace”. Concertul a durat încă șase ani pentru a fi finalizat. Au existat multe motive pentru această întârziere. Cu toate acestea, Mendelssohn și David au ținut legătura permanent în tot acest timp Mendelssohn cerându-i lui David sfaturi tehnice și compoziționale. Acest concert pentru vioară a fost primul care a fost creat din ideile unui violonist profesionist și va influența multe viitoare astfel de colaborări. Mendelssohn a dirijat concertul nu la premieră pe 13 martie 1845, ci pe 23 octombrie același an, cu David ca solist.
Concertul pentru vioară și orchestră, numărul 2, opus 64 de Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare, ce ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară, gen muzical reprezentat cu strălucire de marii virtuoși. A fost unul din concertele pentru vioară ale epocii romantice și a influențat piesele a numeroși alți compozitori. Deși, structurat în trei părți, în sistemul tradițional repede-încet-repede, concertul a fost inovativ în unele aspecte, și anume, solo-ul de vioară debutează încă de la începutul primei părți, discurs muzical interpretat de Iliescu cu mare sensibilitate, afecțiune, acuratețe, subtilitate, claritate și fluență sigură. Florin Iliescu stăpânește la perfecție instrumentul dovedind mână sigură în interpretare. Tonul cald, plăcut al viorii sale s-a răspândit peste spectatori ca o mireasmă aromatică punând stăpânire pe capacitatea lor de imaginație, de trăire sufletească.
Iubitor al unuia dintre cele mai grele instrumente, vioara, Florin Iliescu, cu o cultură muzicală de invidiat, vede în instrumentul său pe care-l mânuiește cu multă delicatețe, finețe și atenție, mai mult decât o simplă vioară. Atunci când începe să cânte, totul în jurul lui încetează să mai existe. Florin Iliescu s-a născut la București în anul 1984 într-o familie de muzicieni, mama soprană, solistă a Corului „Madrigal” dirijat de Marin Constantin, iar tatăl trompetist, a cântat în Big Bend-ul Radio, sub bagheta lui Sile Dinicu. Florin a început să cânte la vioară la vârsta de cinci ani. A plecat în adolescență în Germania, unde a studiat cu profesori de renume internațional ca Zakhar Bron, Leonidas Kavakos, Christiane Edinger și alții, după ce în România lucrase cu maestrul Ștefan Gheorghiu. În perioada studenției de la Universitatea din Lùbeck, Florin Iliescu și-a cunoscut soția – de asemenea, violonistă – și a cântat prima dată în calitate de concertmaistru al unei orchestre. Era vorba de Filarmonica locală, iar Florin avea doar 19 ani. În următorii ani, a câștigat experiență de concertmaistru la Orchestra Radiodifuziunii din Hamburg, la Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, la Opera din Frankfurt și la Orchestra Beethoven din Bonn. Din anul 2018 este concertmaistru al Orchestrei Radiodifuziunii din Frankfurt. În 2019, a cântat în duo, la Alte Oper Frankfurt, cu violonistul de renume mondial Gil Shaham. În 2022, a debutat ca solist cu Filarmonica Südwestfalen. Susține adesea recitaluri în Germania, Italia, Franța, Coreea și colaborează cu orchestre de renume din întreaga lume. În stagiunea 2023-2024 este numit artist în rezidență al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara.
Solo-urile de vioară din celebrul poem simfonic Sheherezada opus 35 de Nikolai Rimski-Korsakov (1844-1908), pe care l-am ascultat în partea a doua a programului, au fost interpretate de Florin Iliescu în calitate de concertmaistru. Această suită orientală este considerată o capodoperă a muzicii universale care atrage atenția nu doar prin frumusețea sau exotismul muzicii lui Rimski-Korsakov ci și prin imaginația însăși. Această narațiune muzicală programatică despre o naratoare are ca subiect câteva povești din celebra culegere O mie și una de nopți.
Cele patru mișcări ale lucrării sunt: 1. Marea și vaporul lui Simbad,(largo e maestoso – Lento – Allegro non troppo – Tranquillo); 2. Prințul Kalandar (Lento – Andantino – Allegro molto – Vivace scherzando – Moderato assai – Allegro molto e animato); 3 Prințul cel tânăr și tânăra prințesă (Andantino quasi allegretto – Pochissimo piu mosso – Come prima – Pochissimo piu animato); 4 Festivalul din Bagdad. Marea. Nava se zdrobește de faleză pe care se înalță un cavaler de bronz (Allegro molto – Lento – Vivo – Allegro non troppo e maestoso – Tempo come I).
Suita simfonică Sheherezada de Nikolaj Rimski-Korsakov a captivat publicul prin sonoritățile date de orchestrația de o frumusețe greu de exprimat în cuvinte. O versiune de intensă coloristică. Nu numai vioara, ci și suflătorii, arpegiile harpei și toate instrumentele din orchestră au avut intervenții solo de ireproșabilă curățenie. Această muzică te face să simți spațiile culturale exotice atât de îndepărtate. Și toate acestea prin amestecul timbral al sunetelor unor instrumente consacrate.
Forță de transmitere a intențiilor interpretative, trăire autentică, memorie excelentă, exigență pentru detaliu, precum și o gestică precisă, sunt câteva dintre atu-urile maestrului Aleksandar Marković pe care le-a demonstrat și în această seară muzicală.
A fost aceasta o dovadă în plus că Orchestra simfonică voivodineană în frunte cu directorul ei Roman Bugar este una dintre cele mai apreciate instituții care alături de oaspeții săi de talie mondială oferă publicului meloman spre ascultare muzică bună, muzică calitativă. Cantabilitatea și omogenitatea sonorității orchestrale, aduce oamenii împreună într-o experiență unică, cu multă pasiune și o atmosferă entuziasmantă.
Semnează Ileana Ocolișan Baba