SERENADA  NR.  10  ÎN  SI  BEMOL  MAJOR,  DENUMITĂ  ”GRAN  PARTITA”  DE  WOLFGANG  AMADEUS  MOZART

După concertul din luna martie extrem de reușit al Orchestrei de coarde din cadrul prestigioasei Orchestre Simfonice Voivodinene, acest ansamblu a pregătit un alt program interesant. Vineri 9 aprilie curent, în lăcașul sfânt Sinagoga din Novi Sad, melomanii au avut prilejul să asculte ”Serenada nr. 10 în Si bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). O bună ocazie de a pune în valoare de data aceasta și compartimentul de suflători al acestei orchestre. Au interpretat deci ”Serenada nr. 10 în Si bemol major de Mozart – o lucrare foarte cunoscută, dificilă şi de dimensiuni considerabile. Fiecare dintre cei 13 instrumentiști de pe scenă au avut rolul de solist. Pentru public a fost important pentru că astfel au avut posibilitatea să-i descopere pe talentații suflători ai Orchestrei Simfonice Voivodinene.

”Serenada nr. 10 în Si bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart este scrisă pentru treisprezece instrumente: douăsprezece instrumente de suflat și contrabas. Piesa a fost compusă probabil în anul 178, sau în anul 1782 și este adesea cunoscută sub denumirea de „Gran Partita”, deși titlul nu a fost dat de Mozart.

Wolfgang Amadeus Mozart a compus lucrări aparținând multor genuri muzicale: opere, simfonii, concerte și sonate pentru pian, cvartete de coarde și cvintete de coarde. El a compus de asemenea muzică religioasă, lucrări pentru pian solo, alte forme de muzică de cameră, dansuri și divertismente.

Lucrările lui Mozart sunt clasificate „K.” sau „KV” care corespund „Köchel Verzeichnis” (Catalogul Köchel), care este o sistematizare mai mult sau mai puțin cronologică a lucrărilor lui Mozart, realizată de muzicologul austriac Ludwig von Köchel.

Desigur că i-aţi ascultat operele, simfoniile, concertele. Dar ştiaţi oare că Mozart era mare amator de biliard, i-ar fi plăcut să fie dansator şi cânta cu plăcere la vioară, deşi avea mâinile prea scurte?

Volumul „Mozart o viață”, de Paul Johnson, conține multe informații despre viața și opera compozitorului, într-un limbaj accesibil. Spicuim câteva fragmente, detalii interesante din viața compozitorului.

Liszt a remarcat odată că Mozart a compus de fapt mai multe măsuri decât ar fi putut scrie un copist experimentat într-o viață întreagă. Francis Tovey, muzicologul suprem, susținea cu fermitate că Mozart atinsese maturitatea artistică și era desăvârșit în mai toate genurile la vârsta de doar 12 ani.

La vârsta de zece sau unsprezece ani, Mozart devenise un muzician desăvârșit, care nu numai că era capabil să cânte la clavecin și la vioară la nivel de instrumentist concertist, dar se și familiarizase cu mai toate instrumentele unei orchestre, putând să le vorbească interpreților cu limbajul propriu fiecăruia.

Când intra într-o sală de biliard, buzunarele îi erau pline de hârtii cu portative goale, fiindcă el compunea în timp ce aștepta să-i vină rândul. O pauză lungă îi ajungea pentru douăzeci sau treizeci de măsuri.

Dumnezeu, muzica și biliardul erau componentele principale ale vieții lui Mozart. Mai era și o a patra componentă, care probabil explică de ce era el atât de dornic să se stabilească la Viena: dansul. A dansat toată viața, de fapt, până să ajungă pe patul de moarte. Spunea deseori că-i plăcea atât de mult să danseze încât „ar fi vrut să fie dansator.

„Nunta lui Figaro” e opera la care Mozart a lucrat mai mult decât la orice altceva în toată viața lui. Succesul operei l-a făcut pe împărat să interzică „aplauzele excesive”, care prelungeau seara mult după ora lui de culcare, dar încuviința ca ariile să fie bisate.

Deci era un fenomen de la ”copilul minune” cum l-au denumit, până la un creator muzical excepțional și unic, incomparabil.

Revenind la concertul din seara din 9 aprilie curent, amintim că la interpretarea ”Serenadei nr. 10 în Si bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart, și-au dat concursul treisprezece instrumentiști, artiști muzicali eminenți – 12 instrumentiști suflători și un contrabasist. Conducerea artistică i-a revinit clarinetistului Aleksandar Tasić, care deasemenea își avea și rolul binemeritat în ansamblu. Instrumentiștii care au format ansamblul au fost: Sanja Romić și Veronika Antunović Marić – oboaie, Aleksandar Tasić, Katarina Marjanov, Saša Milosavljević și Vasa Vučković – clarinete, Nemanja Mihailović și Dušan Petrović – fagot, Nikola Ćirić, Nenad Vasić, Nikola Kovačević și Milan Stojanović – corni și Ivica Marušević – contrabas.

Apreciatul solist instrumentist Aleksandar Tasić a absolvit și a obținut masteratul la Academia de Arte din Novi Sad la clasa prof. Nikola Srdić. În prezent urmează studii doctorale la Facultatea de Muzică din Belgrad la clasa prof. Ante Grgina. Universitatea din Novi Sad i-a acordat Premiul remarcabil pentru activitatea artistică, iar în 2002 a primit o bursă din partea Guvernului Republicii Austria. A cântat ca solist cu Orchestra Festivalului ”Verbier” din Elveția, cu Filarmonica ”Novosibirsk”, Orchestra Simfonică a Academiei de Arte din Novi Sad, Ansamblul de Artă al Ministerului Apărării „Stanislav Binički”, Orchestra de coarde din Belgrad „Dušan Skovran „, Orchestra de cameră Novi Sad, cu orchestra de coarde „Camerata Panonnica”, a participat la concerte în Elveția, Olanda, Rusia și Serbia. A cântat la festivaluri importante din Serbia și din străinătate etc.

”Serenada nr. 10 în Si bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart se desfășoară în șapte mișcări după cum urmează: partea întâi Largo – Molto allegro, partea a doua Menuetto, partea a treea Adagio, partea a patra Menuetto – Allegretto, partea a cincea Romansa – Andante, partea a șasea Tema con variazioni – Andnte și partea a șaptea Finale – Molto allegro.

Cu încredere neclintită dar și conform aprecierilor critice ale muzicienilor care au fost la concert afirm că publicul s-a delectat savurând din plin muzica lui Mozart.

Din păcate virusul dezastruos nu a dispărut dintre noi, ba chiar se pare că și-a intensificat prezența și eu sincer mărturisesc și cu adâncă părere de rău că de data aceasta nu am fost la concert și nu am avut ocazia să-l urmăresc nici prin rețelele de socializare. Am ținut cu orice preț ca acest eveniment să rămână notat, semnalat în ziarul ”Jurnalistul voivodinean”, datorită faptului că a fost foarte reușit și interesant, dar extrem de anevoios de organizat pe timp de pandemie având în vedere toate măsurile de igienă impuse.

Semnează Ileana Ocolișan Baba